Hristos a inviat

Aprilie 26, 2011

Si in loc de cuvinte cateva linkuri la troparul invierii:

Anunțuri

Mama chinezoaica contra societatea Americana

Februarie 11, 2011

Psychee-ul (imaginea de sine ) a americanilor o luase binisor la vale in ultima vreme. In afara de criza economica, care a fost un fenomen singular – se umflasera preturile caselor din speculatii absurde, permise de un sistem bancar incremenit in prostie – tendinta generala resimtia de americanul de rand e ca America nu o sa mai fie buna de nimic.

O mare parte din industria producatoare (de la ice la ibrice, computere si toate cele ) continua sa migreze spre tari mai calde , in special China. Si nu prea se mai intoarce. Oamenii de rand au un pic de ciuda pe chestia asta. Intelectualitatea mai subtire, si in special aia mai la dreapta a trait o vreme cu iluzia, nici macar bazata pe o matematica imaginara, ca la Chinezi se duce toata „munca de jos”, in timp cee societatea americana ramane cu know-how-ul, ingineria, industria de inalta precizie, cu multa valoare adaugata samd. Una, ca nu prea s-a intamplat in practica, a plecat si marea precizie pe acelasi traseu pe care plecasera si sosetele, chilotii, tricourile si adidasii. A doua, ca si ingineria pleaca din Statele Unite.  In compania mea sunt o tona de locuri disponibile pentru ingineri competenti software si nu avem cu cine sa le umplem. O echipa ramasa in trei chinezi s-au mutat in China, alta echipa s-a mutat in Irlanda. Companii ca Microsoft, Google, Intel samd, angajeaza in fiecare an mult mai rapid in centre de dezvoltare in China. Amazon are un centru de dezvoltare, poate modest ca numar, dar superb ca  realizari si excelenta tehnica la Iasi. Ca evidenta anecdotica pot sa spun ca universitatile americane imi trimit si mie la interviuri  mult mai multe rebuturi educationale cu diploma decat succese.

Acestea fiind date, vine socul.Amy Chua

O doamna cetatean american, de etnie chineza, Amy Chua, publica in avanpremiera in Wall Street Journal, un extras dintr-o carte in care face praf cultura poporului american intrunul din capitolele absolut esentiale: cum sa iti cresti copii.

Articolul original aici, cu titlul De ce mamele chineze sunt superioare ?

Doamna cetatean american, de etnie chineza, e profesor titular la Yale, si are doua fiice exceptionale ca realizari. Sora ei este exceptionala. SAMD.

Argumentul e simplu: parintii chinezi (si in special mamele, ca ele sunt pe felie la captiolul asta in familia chineza) isi educa copii in mod traditional. Copii sunt invatati sa isi respecte parintii si sa ii asculte fara cracnire. In afara asta conceptul de „stima de sine” (self esteeem) este inexistent ( an exceptionally bad idea that could only have originated in California, ar spune unul din parintii informaticii, Edsger W Dijkstra ).

Daca copilul vine acasa cu (A-) un „wasp” (anglo-american de etnie – viespe in traducere literala) ar fi foarte fericit. O mama intr-o familie chineza si-ar intreba copilul „ce s-a intamplat”. Daca copilul ar veni cu nota B (un eveniment de neconceput in familia chineza) s-ar lasa cu strigaturi, in timp ce americanul ar fi multumit.

Ori, articolul si cartea ce o sa urmeze, a ajuns instantaneu sa-i roada la ficatei. Au urmat editoriale in toate ziarele mari . Unul din „marii” comentatori TV – Bill O’Reilly a facut un show cu spume la gura, in care a calificat modul chinez, si pe Amy Chua in particular drept „child abuse” – abuz impotriva minorilor. Bill O’Reilly fiind conservator (de dreapta), numarul unu in audienta – daca e sa-i dai crezare, in schimb dupa opinia proprie si personala o nulitate intelectuala absoluta, politruc ideologizant si manipulator de emotii ieftine cu pretentii de discurs intelectual. Dar aici s-a intalnit cu comentatorii de stanga.

O lista de cateva raspunsuri mai interesante:

  1. Slate
  2. NY Times
  3. The New Yorker
  4. Newsweek
  5. Huffington Post, un raspuns comic si unul care spune ca discursul lui Obama „Starea Natiunii” e bantuit de Amy Chua

Si cate si mai cate, legaturile de mai sus sunt numai puncte de plecare, in profunzime vuieste media de subiectul asta.

Pe mine ma distreaza, caci mai toate raspunsurile nu reusesc sa se detaseze, nici macar la nivel formal de reactia „strugurii sunt acri”.

Si in plus nota A- corespunde notei 9. Pentru care mama imi cerea explicatii. B ar fi 8 care nu s-a intamplat , dara daca s-ar fi fost intamplat ar fi fost o mare rusine, la care nici nu vreau sa imi imaginez cum ar fi reactionat buna mea mama, Dumnezeu s-o odihneasca.

Fiti buni cu strainii ( partea II ), acum si in Schengen

Decembrie 24, 2010

Numai bine ce terminasem de scris postarea anterioara, ca citesc in ziare stirea ca Franta si Germania vor sa nu ne dea drumul in Schnegen.

Ca doar tot e ajunul craciunului si sa arate domniile lor ce buni sunt cu strainii, ca frate, frate dar branza … nu se imparte si cu tiganii din Romania si Bulgaria. nu, doamne fereste si apara si pazeste. In fond clasa birocratica care (cacofonie intentionata) tocmai s-a impotrivit recunoasterii oficiale a crednitei crestine ca element primordial in cultura si civilizatia europeana, n-or sa se faca acuma de ras urmand poruncile din Leviticus.

Dupa cum spun bizonii americani care se lauda ca citesc Biblia, „this land is my land” (acest  pamant este pamantul meu ). Dupa cum zice si vorba proasta din Romani (noi suntem aici pe veci stapani ).  Buna gluma. Ca daca stii sa citesti la buchea cartii, pamantul e al Domnului. Si in vechiul testament, de cate ori Israel uita de amanuntul asta esential, de atatea ori se milostiveste Dumnezeu sa ii trimita in exil, ca sa le aduca aminte.

In fond, tot din spatiul Schengen, si anume din Spania, am auzit cea mai furmoasa rostire in anul acesta. Un calugar romano catolic  (imi scapa numele) luase asupra lui sa administreze o casa in care isi gaseau adapost toate mamele cu copii venite ilegal din Africa. Si cum a marturisit calugarul, in fata camerelor de luat vederi, in timp ce se plangea cat de greu e sa alerge sa faca rost de mancare si medicamente, sa le reprezinte pe cele adapostite in fata autoritatilor:

Craciun e in fiecare zi in care poti ajuta pe cineva.

Sunt bucuros sa inchei un an in care, din mila Celui de Sus,  am avut bucuria craciunului de cateva ori. Nici pe de parte ca fratele catolic care are parte de 365 de craciunuri pe an.

In transcrierea lui Johann Sebastian Bach si interpretarea corului de copii Thomanerchor din Leipzig (din bsierica Sf. Thomas in care a trait si a slujit marele compozitor), bucuria craciunului. Veniti si va bucurati si pretuiti aceasta zi:

In definitiv Europa nu e o bucata de pamant pe care o pazesc birocratii de la Bruxelles si de aiurea, Europa e spiritul unei culturi care nu piere cata vreme nu o lasam noi sa piara.

Fiti buni cu strainii

Decembrie 16, 2010

Caci si voi ati fost straini in tara Egiptului.

Porunca dumnezeiasca, insotita de o explicatie, se aplica nu numai evreilor.

Adevarul ca e foarte greu sa fii buni cu strainii cand ti-e teama ca va trebui sa imparti o bucata de paine cu dansii.

Romanii n-au fost buni cu evreii, ba chiar o parte serioasa a boborului au facut spume la gura. Pedeapsa a venit inca de pe lumea asta. Bine, ca unii romanasi nationalisti inca se mai screm sa justifice sau sa recupereze ereziile legionare si de alte esente tari, nationaliste.

Americanii, au crezut ca l-au luat pe Dumnezeu de-un picior, ca nu mai puteau de atata bunastare. Iar astazi Doamne feri sa fii cumva vreun imigrant ilegal pe plairuile americane.

Dreapta politica americana, care se revendica drept „crestina” in felul ei, face spume la gura ca va trebui sa imparta dumicatul de paine cu mexicanii care au sarit gardul. Vezi draga Doamne, ilegalii le consuma din „serviciile sociale”, si atunci guvernul american trebuie sa le ia mai taxe mai multe si ei n-o sa mai aiba bani destui sa-i cheltuie la mall.

Altfel , pe crestinii astia ii trateaza medici pakistanezi, chinezi, indieni si de alte natii, ca copchii lor sunt prea puturosi ca sa invete carte, iar dansii sunt prea incantati sa le cultive spiritul de self esteem.

Dar nu-i nica, altfel au mega biserici unde pastori imberbi ii delecteaza cu sportul lor favorit: teologia de trei parale, sau cum sa despici firul in patru pe principiul sola scriptura.

Cam asta e in esenta a ce se intampla in singura tara avansata in care crestinismul mai figureaza inca in sondaje drept optiunea favorita.

16 secole de la caderea Romei

August 25, 2010

Ca fapt divers, pe 24 august, imediat dupa ce sarbatorim „eliberarea de sub jugul fascist” avem prilejul a sarbatori, si anul acetsta tocmai ce s-a facut cifra rotunda un eveniment epocal al istoriei universale.

Pe 24 august 410, Roma a cazut, pentru prima data, prada „barbarilor”. Au mai urmat si alte dati si civilizatia apuseana a intrat intr-o perioada de profunda somnolenta.

De fapt evenimentul in sine are doar valoare simbolica. Inainte sa caza pe mana vizigotilor, Roma cazuse in sinea ei interna. Cam cum se intampla cu America zilelor noastre.

Si totusi: ai carte, ai parte !

Iunie 16, 2010

Desi proverbul asta e considerat depasit in cultura de limba romana a spatiului carpato-danubiano-pontic, gratie unor personaje mai mult sau mai putin insipide care au parte, conform altui proverb care spune ca cine-mparte parte-si face, adevarul gol golut, in perceptia inginerului de fata, este ca proverbul nu si-a pierdut nimic din valoare.

Sigur, sunt exceptii de la regula. Si gratie „mediatizarii” exagerate, ba, am putea spune, chiar desantate, exceptiile pot deveni mult mai vizibile decat regula.

Dincolo de perceptii, exista totusi mijloace obiective de studiu si analiza a realitatii. Si cand realitatea e perceputa prin prisma statisticilor si a matematicii. O astfel de cercetare a fost realizata de un chinez, comparand atitudinile culturale intre americanii de bastina (sau ma rog, coborati din barca acu doua sau mai multe generatii), chinezo-americanii – adica cei cu nascuti in America dar de etnie chinezi de felul lor, si de cultura asijderea, si chinezii „autentici”. http://findarticles.com/p/articles/mi_m2248/is_142_36/ai_79251800/

Evident chinezii au rezultate cu mult mai bune la scoala decat ceea ce ei denumesc aici „albi, non-hispanici”. Ceea ce e interesant e ca chinezii americani au rezultate mai slabe decat chinezii din China. Explicatia cercetatorului este foarte semnificativa :

China este o civilizatie straveche, si de peste 2000 de ani atitudinea fata de educatie a fost puternic influentata de filosofia confucianista. Aceasta aseaza  „invatatul”  [inteleptul, profesorul] intr-o pozitie proeminenta si de prestigiu. Conform unui vechi proverb: „Invatatii sunt respectati mai presus de toti”.  In consecinta educatia este considerata ca o importanta cale spre succes. In acest mediu cultural, intelectualii erau foarte respectati. Aceasta traditie de a exalta realizarile academice s-a pastra pana in ziua de azi.

Dinu Pat[urica]riciu

Mai 13, 2010

Amuzanta chestia cu Dinu Patriciu. Via revista catavencu: Dinu Patriciu plagiaza cu nerusinare.

Bun, tipul este (probabil) miliardar in dolari. Dar la fel ca si pe Iliescu, il roade sa fie recunoscut drept intelectual. Asa ca si-a tras ziar, si acum isi poate publica logoreea. Ceea ce nu se face. Ar fi ca si cum Bill Gates are cumpara Seattle Times (ceea ce o poate face, lejer) ca sa publice editoriale.

Dar ceea ce Bill Gates nu ar face nici in ruptul captului ar fi sa se preteze la furt ordinar, asa cum a facut Patriciu, cand publica traducerea, aproape mot-a-mot a unui editorial aparut in „The Daily Telegraph:

Si mai amuzant, este ca Dinu Paturica a schimbat titlu: si a facut-o de cacao. „Europeanul” Dinu Patriciu, care nu demult, cand Romania astepta sa fie admisa in UE, trambita ca noi suntem europeni, blah, blah, gaseste acum de cuviinta, ca orice arivist care se respecta, sa ii considere pe greci separat de „noi europenii”, cel putin in titlul.

De fapt titlul nu prea are nici o legatura logica cu continutul articolului. Ma intreb daca Dinu Paturica chiar a stat sa citeasca articolul sau dar l-a dat la tradus vreunie secretare de redactie.

Cum sa pierzi ore in sir

Mai 1, 2010

Eu credeam ca aveam habar ce-i cu chitara clasica. II ascultasem Segovia, Yepes, si mai modernii Barrueco (perfectiunea in muzica) sau Romero.

Ieri am descoperit ca nu prea stiu nimic, si am pierdut cateva ore in ascultand trei artiste exceptionale.

Kaori Muraji

Delicatetea sufletului japonez transpus pe chitara. Anumite interpretari ale ei, iti taie respiratia, timpul se opreste in loc. De fapt eu aveam nevoie de muzica de fond pentru niscai programare, evident ca programarea a trebuit sa astepte:

Filomena Moretti

Spre deosebire de Kaori care e o delicata, Filomena e o personalitate puternica, totusi are momentele ei de delicatete, si o tehnica absoluta care se subordoneaza stilului.

Dar mai presus de orice, Filomena intrupeaza bucuria muzicii. In special cand canta Bach, Bach la ea suna exceptional, si exceptional de luminos. La fel Vivaldi, iar la repertoriu clasic spaniol nu cred ca mai e nevoie de nici un comentariu

Ioana Gandrabur

Despre Ioana, nu am multe de spus, ca ma fastacesc . aici este situl ei . Caracterul interpretarilor ei, imi aduce aminte de Enescu.

Si uite asa am terminat programele la miezul noptii. Am postat aici, ca sa mai piarda timpul si altii.

Hristos a-nviat !

Aprilie 10, 2010

Icoana invierii

Tuturor celor care ratacesc pe umilul meu blog, sa va bucurati de sarbatorile pascale ale anului 2010.

Veniti si va bucurati, Bach ne ajuta sa ne apropiem sufletele de fericirea deplina, in oratoriul pascal

Un scriitor extraordinar: Andre Agassi

Februarie 9, 2010

Aga

Nu, pe bune, nu e o gluma. De mult nu am mai citit o bucata de literatura care sa nu ma lase sa pun cartea jos.
„Open” de Andrei Agassi, dincolo de a fi inca una din multele autobiografii de fosta vedeta, straluceste prin calitatea scriiturii. Si mai e ceva: Agassi este complet autentic, si pare ca nu lasa (cel putin pana la proba contrarie), nimic esential nespus.

Dincolo de stralucirea unui sport urmarit pe sute de milioane de tembelizoare, Agassi, ne dezvaluie ce se ascunde sub poleiala. Daca ati crezut vreodata ca intelegeti tenisul, veti afla, probabil cu aceeasi surprindere cu care am aflat si eu, ca sportul pe care fanii il admira este o iluzie. Va mai aduceti aminte exercitiile de admiratie ale lui Cristian Topescu, orgiile de metafore si superlative cu care se dezmatau toti comentatorii sportivi ? Exercitiile de dat pe spate de admiratie fata de realizarile si succesul faimoasei „academii Bolletieri”.

O minciuna, un fals.

Si Agassi, cu doar 8 clase si inca jumatate de an absolvite (a sacrificat liceul ca sa se dedice tenisului) este, in limba engleza un scriitor cu o clasa peste tot ce stiu eu ca s-a scris despre sport in limba romana. Inclusiv monstrii sacri Chirila, Topescu si altii. Agassi are stil, are vana, are simtul naratiunii. Cand povesteste unul din multele meciuri memorabile, Agassi ne dezvaluie adevarurile esentiale despre ce se intampla pe teren. Despre ce se intampla in afara terenului.

Jurnalistii de sport construiesc doar o opera de fictiune. Care, de cand am inceput sa citesc memoriile lui Agassi, nici macar nu mai poate avea pretentia de verosimilitate.