Trei filme romanesti

Weekendul trecut, am facut un mini festival de film romanesc, ca tocmai a dat domnu’ si s-a indurat netflixul sa ne ofere din ultimele realizari ale cinematografiei de pe acasa

Ca trecuse un amic roman pe la un pahar de vin, am zis sa-l tentez, si cu el am vazut doua filme. Concluzia lui : „mi-am luat portia de filme romanesti pentru urmatorii 8 ani :)”

Dupa ce a plecat el, ca se facuse tarziu, am mai omorat doua ore vizionand si a trei portie, si macar asta din urma s-a dovedit a fi de doamne ajuta.

Nu-i vorba ca Hollywoodul produce filme mai proaste, in mod curent. Chiar ultima productie hollywoodiana care am avut onoarea sa o vizionez, Iron Lady (Doamna de Fier), despre Margaret Thatcher intrecuse orice asteptare despre cat de prost se poate face un film.

Dar hai sa ma intorc la cele 3.

„Politist adjectiv”

Un film despre locul in care nu s-a intamplat nimic – Vaslui. Problematizeaza o chestie relativ banala (chestia cu marijuana), cu trimitere la chestiuni mai general umane, inclusiv o faza „antologica” cu dictionarul – singura scena de film. Un scurt metraj de 15 minute devine un lung metraj de 1 ora juma’, nu se stie cum si de ce. Actorii sunt buni, dar au fost chemati sa stea degeaba.

Bine macar ca au luat o mentiune la Cannes. Aflu de pe imdb si wikipedia ca a reprezentat Romania la Oscaruri, reprezentat vorba vine. Cum si-o fi inchipuit orisicine ca asa un film ar putea fi considerat la Oscar ?

A urmat „Daca vreau sa fluier, fluier”.

Mult mai bun decat primul. Actorii au fost buni, subiectul bun. Filmul mult prea lung. Regizorilor romani le place sa adasteze cu camera de filmat prin butoiul cu metafore, fara sa spuna nimic.

Si la sfarsit , in sfarsit un film demn de numele de film: „Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”.

In sfarsit arta povestirii cu camera de filmat. Caractere bine dezvoltate, actori care cunosc arta si un regizor care-i pune in valoare. Calitatea imaginii si a sunetului exceptionale. Pacat totusi de atata risipa de talent, pentru ca istoria nu spune mare lucru.

Filmul povesteste frumos, dar nu prea are ce povesti. Destine banale, ca atatea alte milioane de destine. Dar caracterele sunt simpatice si se fac placute asa ca se termina cu un warm fuzzy feeling: te bucuri pentru dansele.

Cam atata

Un răspuns to “Trei filme romanesti”

  1. alma Says:

    Si mie mi-a placut ultimul, fiind si singurul film romanesc salvat pe dvd si deci pe care am de gand sa il revad, candva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: