Archive for Mai 2010

Dinu Pat[urica]riciu

Mai 13, 2010

Amuzanta chestia cu Dinu Patriciu. Via revista catavencu: Dinu Patriciu plagiaza cu nerusinare.

Bun, tipul este (probabil) miliardar in dolari. Dar la fel ca si pe Iliescu, il roade sa fie recunoscut drept intelectual. Asa ca si-a tras ziar, si acum isi poate publica logoreea. Ceea ce nu se face. Ar fi ca si cum Bill Gates are cumpara Seattle Times (ceea ce o poate face, lejer) ca sa publice editoriale.

Dar ceea ce Bill Gates nu ar face nici in ruptul captului ar fi sa se preteze la furt ordinar, asa cum a facut Patriciu, cand publica traducerea, aproape mot-a-mot a unui editorial aparut in „The Daily Telegraph:

Si mai amuzant, este ca Dinu Paturica a schimbat titlu: si a facut-o de cacao. „Europeanul” Dinu Patriciu, care nu demult, cand Romania astepta sa fie admisa in UE, trambita ca noi suntem europeni, blah, blah, gaseste acum de cuviinta, ca orice arivist care se respecta, sa ii considere pe greci separat de „noi europenii”, cel putin in titlul.

De fapt titlul nu prea are nici o legatura logica cu continutul articolului. Ma intreb daca Dinu Paturica chiar a stat sa citeasca articolul sau dar l-a dat la tradus vreunie secretare de redactie.

Cum sa pierzi ore in sir

Mai 1, 2010

Eu credeam ca aveam habar ce-i cu chitara clasica. II ascultasem Segovia, Yepes, si mai modernii Barrueco (perfectiunea in muzica) sau Romero.

Ieri am descoperit ca nu prea stiu nimic, si am pierdut cateva ore in ascultand trei artiste exceptionale.

Kaori Muraji

Delicatetea sufletului japonez transpus pe chitara. Anumite interpretari ale ei, iti taie respiratia, timpul se opreste in loc. De fapt eu aveam nevoie de muzica de fond pentru niscai programare, evident ca programarea a trebuit sa astepte:

Filomena Moretti

Spre deosebire de Kaori care e o delicata, Filomena e o personalitate puternica, totusi are momentele ei de delicatete, si o tehnica absoluta care se subordoneaza stilului.

Dar mai presus de orice, Filomena intrupeaza bucuria muzicii. In special cand canta Bach, Bach la ea suna exceptional, si exceptional de luminos. La fel Vivaldi, iar la repertoriu clasic spaniol nu cred ca mai e nevoie de nici un comentariu

Ioana Gandrabur

Despre Ioana, nu am multe de spus, ca ma fastacesc . aici este situl ei . Caracterul interpretarilor ei, imi aduce aminte de Enescu.

Si uite asa am terminat programele la miezul noptii. Am postat aici, ca sa mai piarda timpul si altii.