Deceniul pierdut

Ca to veni si ziua de 1 Februarie, mi-am adus aminte ca suntem deja in al doilea deceniu al promitatorului secol 21 al si mai promitatorului mileniu trei. Inca oleaca si ne prinde vremea cand soarele se domoleste inadmisibil de mult si urmasii urmasilor nostri o sa trebuiasca sa faca niscai planuri sa-si ia talapasita. Asta daca nu se-ndura bunul Dumnezeu sa ne lamureasca ce si cum vine chestia cu „infricosata” judecata de apoi”.

Ca sa revin la chestiune, deceniul ce tocmai s-a savarsit a primit numele in etosul american, de „lost decade”, adicatelea deceniul pierdut. Adicatelea a mai trecut un deceniu si e ca si cum am fi stat pe loc. Va mai aduceti aminte refrenul de la pionieri ?

Noi in anul doua mii , cand nu vom mai fi copii

Na ca a venit si anul doua mii, si n-am facut nica.

Ca sa iti vina sa il botezi pe domnul deceniu 2000-2009 cu numele de ocara „the lost decade”, trebuie sa fii in startea de spirit pe care tot spatiul cultural anglo-saxon a denumit-o „privind inapoi cu manie”. E taman cazul americanilor, care au, din punctul lor de vedere toate motivele sa priveasca inapoi cu ura: au pierdut bani pe pietele de capital. Dupa prabusirea catastrofala din 2000, pietele au recapatat „exuberanta irationala” si s-au umflat ca o gogoasa dodoloata, pana pe la mijlocul lui 2008, dar inca o prabusire in 2008 i-a linistit complet pe cei care inca mai traiau cu iluzia ca pietele de capital sunt buricul economiei capitaliste.

In Romania, in schimb, iluzia continua sa persiste, e chiar si legiferata ca politica de stat in domeniul pensiilor. Contribuabilul roman este fortat prin lege sa isi verse un procent semnificativ din contributia la fondurile de pensii catre fonduri private de pensii, o lista destul de restransa si aprobata de catre cine trebuie. Aceste fonduri, dragutele de ele, vor „investi” fondurile astfel monopolizate in diverse manifestari ale pietelor de capital (cum ar fi glumita numita RASDAQ, precum si alte instrumente mai mult sau mai putin exotice). Motivatia de „public policy’ (politici publice) este ca astfel vom da oxigenul necesar dezvoltarii pietelor de capital autohton, ceea ce e totuna cu a pune boii inaintea carului.

Pentru mine, decada a fost pierduta, pentru ca dupa ce au trecut zece ani, ingineria software nu a avansat, ba chiar in anumite domenii a facut pasi inapoi semnificativi. Dovada, ca, indiferent ce zice dialectica marxista, istoria se mai decide din cand in cand sa mearga si inapoi.

2 Răspunsuri to “Deceniul pierdut”

  1. ala Says:

    Foarte interesanta teoria. Totusi, cred ca fiecare individ a avut ceva de castigat din acesti ani, la nivel personal, si ceva de pierdut. Ca in orice timp. Medicina a avut de castigat, la fel si literatura. Nu crezi?

  2. alma Says:

    alma🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: