Archive for Mai 2009

Evanghelia dupa Matei, in sfarsit in limba romana contemporana

Mai 30, 2009

Acum mai bine de o luna, fara prea multe surle si trambite Cristian Badilita a publicat traducerea Evangheliei dupa Matei.

Dupa parerea mea umila, este cel mai important eveniment care s-a intamplat in ortodoxia romaneasca in ultimii 20 de ani. Desi la distanta, abia astept sa intru in posesia volumului. Daca as fi fost in Romania m-as fi repezit imediat sa cumpar cartea.

Performanta lui Cristian Badilita este absolut incredibila. Eu stiu ca ortodocsii din America se chinuie de multa vreme, intrun colectiv de specialisti sa realizeze o traducere engleza a noului testament, inlaturand problemele din traducerile traditionale ale limbii engleze (care cu toate problemele ei, nici nu se compara cu problemele imense ce le aveau traducerile vechi romanesti). Americanii inca n-au produs nici un volum, au scos o „corectura” a textului King James cu note de subsol, in spirit ortodox spun ei. Iata-l pe Cristian Badilita, lucrand de unul singur, reuseste sa publice primul volum. Performanta Nadiei in sport este o nimica toata fata de performanta a filologului si crestinului Cristian Badilita.

Bineinteles, blogaraia ortodoxa s-a ocupat de combaterea codurilor de bare, si, mai nou, a homosexualilor. Spor la scandaluri, dragii mei frati ortodocsi. 

Doamne ajuta.

Anunțuri

crestinism, intrebari fara raspuns

Mai 19, 2009

De cele mai multe ori cetitorii prostioarelor mele aterizeaza pe blogul asta direct de pe google. In care caz, eu vad ce au cautat dansii si, de cele mai multe ori nu gasesc leac.

Ieri cineva a aterizat cautand dupa fraza din titlu. Nu stiu cine a fost, da’ stiu ca a cautat bine sa afle raspunsurile la alea fara de raspuns, pentru ca blogul meu e cam la coada rezultatelor pe care le da google, si cu toate astea, a primit si dansul o vizita. Pesemne primele 4 pagini de linkuri n-au oferit suficiente raspunsuri.

Hai sa incerc totusi sa raspund. La ce sa raspund nici n-am cum sa aflu, ca logurile n-o sa-mi dezvaluie la ce anume intrebari se gandea vizitatorul. In orice caz la niscai intrebari fara raspuns despre crestinism.

Ca sa incep cu inceputul, „crestinism” este un termen impropriu, in limbajul unui crestin, este o eticheta impusa din afara. Cand zici crestinism, zici religie. Ori religia numita crestinism este o notiune goala, este un non-sens.

Noi, crestinii nu avem o religie, avem o credinta. Cine are nevoie de o religie si vrea sa cocheteze cu crestinismul, e cazul sa nu isi piarda vremea. Diferentele pot pare subtile insa sunt foarte importante. Familia cuvantului religie cuprinde derivate precum „religios”, „religiozitate”, care sugereaza exact ce cred ateii despre religie, un ritual pe care oamenii religiosi il urmeaza ritmic, fara sa cracneasca, „cu religiozitate”. De exemplu dictionarele engleze definesc unul din sensurile cuvantului religios drept „conformitate scrupuloasa”. Ceea ce poate nu e departe de ce se intampla prin multe colturi ale crestinatatii. Pe de alta parte, din familia latina a cuvantului credinta, avem in romaneste fidelitate. De la religiozitate la fidelitate e o diferenta ca de la cer la pamant. Despre asta, am mai vorbit eu pe blog.

Bun, si daca trecem de bariera psihologica a „religiei numita crestinism”, carevasazica aia care nu se exista, ramane urmatoarea bariera ca ce ne facem cu intrebarile fara raspuns ?
Cu intrebarile fara raspuns, am facea foarte bine sa le lasam in pace. Credinta crestina nu ofera raspunsuri la intrebari. Asta asa in general, si in special nu ofera raspunsuri la alea fara raspuns. De fapt miezul invataturii Evangheliei e ca sa nu pui intrebari ci sa asculti. Crestinul care pricepe buchea evangheliei, intelege ca nu are, in viata asta, raspuns nici macar la intrebarea daca va fi sau nu „salvat”, daca va avea viata vesnica.Singurul raspuns, oferit de credinta crestina e ca sa tragem nadejde, ca la judecata de apoi s-a indura cel de sus de pacatele noastre, dar de judecata nu scapam pana la unul.

Chestia asta mi-a adus aminte de un interviu foarte interesant pe care ateul sef al zilelor noastre, un filosof, altfel foarte ascutit la minte, pre numele lui Richard Dawkins, il ia unui om de stiinta, pre numele lui George Coynes. George Coynes, care e preot catolic, in primul rand, in al doilea rand astronom si astrofizicist.

Si il tot intreaba ateul pe catolic, „Da cum iti explici asta si ailalta ?”. La care singurul raspuns pe care il repeta cu incapatanare preotul, este „Dumnezeul meu nu este un dumnezeu al explicatiilor.„, si ii mai spune mai incolo, l-am micsora pe Dumnezeu in maretia lui daca l-am reduce la a da explicatii (la intrebari ca de ce Big Bang,de ce viata pe pamant, de ce tsunami, si multe altele din ciclul intrebari fara raspuns.

Interviul, poate fi vizionat aici.

Reforma in educatie

Mai 18, 2009

Citesc prin cotidianele din .ro ca reforma in educatie continua. Din greseala in greseala spre victoria finala.

Din ce am auzit pana acum ca se intampla, toate reformele astea mimeaza „sistemul” american.

L-am pus in ghilimele pentru ca nu e nici un sistem in America. Ce este este un dezastru; pe chestia asta trebuie sa ma lupt din greu sa-l scap pe fii-meu de tembelismele pe care le acumuleaza zi de zi la scoala.

Ca sa incep cu inceputul, in America nu-i nici un sistem, pentru ca in mod traditional, puterea de decizie intr-ale educatiei a revenit, si revine in continuare alesilor locali. E ca si cum ai avea un minister al educatiei in fiecare localitate.

In decursul istoriei, statele federale au dezvoltat niste mini-ministere la nivel de stat, care insa nu au puterea sa impuna nimic altceva decat standarde. Mai nou si guvernul federal face asta. Standardele astea sunt impuse prin puterea banului, daca targul X din fundul Californiei nu indeplineste standardele (sa zicem ca copchii nu stiu sa citeasca), atunci nu mai primeste bani de cheltuiala nici de la bugetul statului California, nici de la guvernul federal. Oricum standardele astea sunt mai mult de dorul lelii si nimeni nu pare sa le verifice la modul serios.

Ceea ce da in schimb coerenta cea mai mare sistemului, sunt in schimb catedrele de pedagogie, filosofie, sociologie si alte „stiinte lejere” (soft sciences) de pe cuprinsul patriei americanesti. Catedrele respective ii indoctrineaza pe viitorii profesori si invatatori cu ultimele cuceriri ale materialismului stiintific. Da, nu e de saga, in educatia americana domina comunistii (marxistii) declarati. Cum s-au facut dumnealor comunisti e alta poveste, prea lunga ca s-o scriu aici.

De acolo a pornit ideea geniala ca sa eliminam orice idee de competitie intre elevi. Competitia e un rau al capitalismului care este dansul foarte nociv pentru tinerele vlastare, pentru ca le stirbeste „respectul de sine” faimosul self-esteem. Daca nu iei matale 10 si iei doar 8 , dar colegul de banca ia 10, atunci ti se distruge respectul de sine, si pentru glorioasa scoala americaneasca, respectul de sine este scopul final, este sine-qua-non, alfa si omega care eclipseaza orice alte considerente. Inclusiv considerentul ca loazele nu prea stiu sa citeasca si cu atat mai putin sa scrie, si inca si mai putin sa socoteasca.

Dar sunt pilne de self esteem. Daca exista ceva de cre sa fii sigur ca loazele o sa desprinda de pe bancile scolii, aia se cheama self-esteem.

Si asa s-a propagat si in .ro, incetul cu incetul. Au fost eliminate examenele de tot felul, mai nou, notele se vor comunica „la privat”, in buna traditie americana. Ma mir ca inca mai exista olimpiade scolare, cu recunoastere nationala (in america nu se exista).

Cand vezi chestiile astea, chiar ca iti vine sa te sui pe pereti. Cred totusi ca institutii precum liceul meu de bastina o sa reziste indiferent de imbecilitatile impuse de la bucale. Orice directiva vine de la minister, profu meu de mate, tot o sa te buseasca, la figurat, de n-o sa vezi bine, si-o sa-ti faca respectul de sine praf si pulbere.