Archive for Februarie 2009

Crestinismul nu e religie, dar se invata la „ora de religie”

Februarie 28, 2009

Asta e o vorba de duh a parintelui de luminoasa amintire Alexander Schmemann.

Daca e sa ne luam in serios, crestinismul nu poate fi religie. Religii sunt cele precum budismul, islamismul, hidnuismul, jainismul (ba as adauga si ateismul, asa, ca de la mine) si alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc.

Religia, dupa definita dictionarelor:

Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi
morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în şcoală, având ca scop educarea şi instruirea elevilor în spiritul religiei

Credinta care ne-a lasat-o Hristos, prin chiar felul in care ne-a lasat-o, nu poate fi religie. Cum ar zice Sfantul Aposotol Paul, daca Hristos n-a murit pe cruce, credinta noastra e degeaba. Daca din crestinismul nostru noi intelegem ceea ce defineste dictionarul (si e acceptat de restul societatii) drept religie, intram in contradictie cu invatatura lasata de Hristos si transmisa prin apostoli, evanghelisti si tot restul sfintilor si credinciosilor crestini, pana in zilele noastra.

Pentru ca, invatatura ne porunceste ca crestinismul sa fie pur si simplu modul in care traim viata de zi cu zi. Cum zice apostolul Pavel noi ar trebui sa fim robii lui Hristos. Si cand zice robi, apostolul a spus de fapt sclavi, ca in societatea sclavagista, in care a si trait, in limba greaca, dulos Hristi – sclavi ai lui Hristos. E drept ca metafora socheaza sensibilitatea omului modern, dar asta e adevarul. Daca nu-ti place, n-are rost sa te amagesti cu crestinismul ca religie. La fel de socante sunt poruncile lui Hristos precum: „intoarce si celalalt obraz”, „iubiti-va dusmanii”, „daca cineva te da in judecata sa-ti ia cojocul, da-i si haina de pe tine”.

Din punct de vedere al cunoasterii laice, in special al disciplinelor umaniste, un om care „are o religie”, e ca si cum ar fi un om care are activitatile lui diverse, se scoala de dimineatea, se duce cu masina sau cu metroul la servici, se cearta cu seful, se intoarce acasa, pun-te masa scoal-te masa, mai o conversatie, ah mi-am adus aminte ca am o neliniste metafizica. Hai sa ma gadil la ego cu putina religie. Sau cum spun unii in societatea capitalista multilateral dezavolata „sunt spiritual”, am „nevoile mele spirituale”, trebuie sa ma contemplez cu absolutul. Bun, unii se gadila un pic la ego, contempleaza absolutul, gata sunt multumiti. Altii merg un pic mai departe. Se duc la biserica, fac matanii, se inchina la icoane, altii se duc la sinagoga, la moschee, faci si ei mataniile lor, isi satisfac o parte mai mica sau mai mare a fiintei lor, care are asa numitele nevoi spirituale sau nelinisti metafizice. Cum spunea parintele Paul Tarazi, unii isi inchipuie ca Dumnezeu e o chestie asa cu care ai o relatie personala. E ca unchiul Vasile cu care te tragi de sireturi la un gratar si o berica, si rugaciunea e ca si cum ai in buzunar numarul de mobil al unchiului si il suni sa stai la o palavra si sa-ti dea un sprijin spiritual.

Asta e „religie”. Asa o intelege societatea, asa s-a incetatenit in uzul limbii, asa e practicata de miliarde de oameni de pe planeta.

Dar nu asta e ce ne-a lasat Hristos. Asta nu e crestinism, pentru ca e incompatibil cu invatatura lui Hristos, e inconsistent cu ce scrie la buchea cartilor. Ne putem amagi ca suntem „de religie” crestini, ca copii nostri invata „religia crestin ortodoxa”, dar „religia crestin ortodoxa” dar nu facem decat sa ne furam singuri caciula.

Si totusi, copiii din Romania, studiaza „crestinismul ortodox” la „ora de religie”. Care devine astfel o materie, prea putin diferita de matematica, limba romana, istorie geografie. Si ei invata „religia lor”. Invata tipicurile bisericesti, invata despre icoane, despre tot felul de amanunte „religioase”, care fiecare isi au importanta lor, dar amestecand toate amanuntele astea se intampla ca ei sunt educati sa nu vada padurea din cauza copacilor. Sa nu vada intregul din cauza detaliilor.

Insasi ideea ca la scoala ei studiaza despre „religia” lor crestin ortodoxa este nelalocul ei, oricat de bine intentionata a fost cand s-a introdus ca sa compenseze 50 de ani de indoctrinare ateista fortata. Parerea mea umila e ca „a trai crestineste”, prin forta lucrurilor, nu se poate invata la scoala, ci doar in familie si in biserica.

Am si eu un baiat care, fiind dus la scoala Americana, nu apuca sa studieze „religia”. Slava Domnului. Ca daca nu iese din el un rob al lui Hristos cand ajunge mare, nu am a da vina pe „profesorul de religie” ci va fi vina mea personala.

Ceea ce ma nelinisteste si ma nemultumeste profund este ca, cu toate bugetele bisericilor ortodoxe, cu toata risipa de energie si „carti religioase” pentru copii (ba chiar daca extinzi cautarea si pe la catolici, care au si ei – cu toate neajunsurile lor – preocupari vaste in a crea materiale didactice religioase, ei bine, cu toate astea nu exista ceea ce s-ar putea numi „a body of knowledge”, „un corp al cunoasterii”, in domeniul acesta crucial al trairii crestine. Cum sa transmiti invatatura lui Hristos, in lectii potrivite cu varsta si maturitatea copilului.

Cum sa hranesti mintile lor curioase si avide de cunoastere cu invataturi asezate intr-o forma adecvata. Adecvata in raport cu varsta si maturitatea lor, adecvata in raport cu progresul si avalansa de informatii din celelalte ramuri ale cunoasterii.

Desigur, ca, in mod traditional, nici n-a existat vreodata asa ceva. Pe vremuri, cand societatea era, in bloc, traitoare in crestinism, copiii primeau invatatura prin osmoza. Nu a trebuit nimeni sa-l invete pe sfantul Serafim de Sarov sau pe Johann Sebastian Bach (la care eu personal am mare evlavie) cum sa fie credinciosi. Pentru ca toata societatea in jurul lor era mai mult sau mai putin organizata in jurul trairii crestine. Era de la sine inteles in oraselul in care au copilarit ca lumea mergea duminica la Biserica, era de la sine inteles ca cei bogati si mai putin bogati aveau o datorie sa contribuie la opere de caritate. Daca copiii ramaneau orfani, rudele ii primeau in familiile lor. Societatea de acum un secol si mai bine era monoculturala. Mai mult sau mai putin, toata lumea gandea si vietuia la fel.

Intre timp lucrurile sau schimbat radical, cu o rapiditate uluitoare. Cum s-ar spune, ne-a fugit pamantul de sub picioare si noi nici n-am apucat sa ne trezim de-a binelea. Odata cu avansul tehnologic si social, coeziunea sociala in limitele aceleiasi culturi a disparut cu desavarsire. Dar cumva, noi, credinciosii, inca mai traim „pe stil vechi”. Nici nu e de mirare. Cultura, obiceiurile si automatismele de gandire ale societatii au o inertie mai mare decat ne-ar placea noua sa admitem.

[… continuarea pe alta data ]

Anunțuri

Despre legea privind logarea comunicatiilor electronice

Februarie 20, 2009

Pentru ca mai multi prieteni au fost confuzati si legea respectiva e una din victimele conspirativitei acute despre cipuri, 666 cod de bare, si restul parascoveniilor (franc-masoneria UE si altele de care se sparie blogul sa le pomeneasca) .

Aspectele urmarite de lege sunt cat se poate de normale, si acelasi mecanisme functioneaza in Statele Unite din vremuri imemoriale (relativ la epoca internetului bineinteles). In principiu, niste date foarte generale si care nu incalca cu totul dreptul la intimitate se stocheaza pe o perioada limitata, dupa care sunt sterse. Daca pe perioada limitata pe care sunt stocate, aceste date vor fi descoperite ca au vreo legatura cu o fapta infractionala (de exemplu un pedofil isi atrage victimele printr-un serviciu de chat), atunci politia si procuratura au acces la datele respective, ca sa incerce sa afle cine ce si cum.

Cu toate astea, anumite zone din blogosfera cum ar fi parintele Savatie, din necunostinta, sau domnul Adrian Nastase din interes (ca pe dumnealui nu-l putem banui ca nu stie sau nu se poate informa, sia re tot interesul sa pozeze ca victima a statului politienesc a lui baselu, doar doar uita fraierii de matusa Tamara si alte chestii), si inca multe alte colturi ale blogosferei au exprimat tot felul de teorii isterice despre cum legea asta introduce controlul total asupra convorbirilor, emailurilor, samd.

Cateva chestii elementare:

    1) continutul comunicatiilor nu intra sub incidenta legii, nu este supravegheat, si, tehnic, nu poate fi supravegheat ca regula generala. Un furnizor de servicii internet nu poate, tehnic, sa stocheze toata informatia care ii curge prin cabluri.
    2) Ce se retine pe un termen limitat, in logurile furnizorului de servicii sunt: cine s-a conectat (adresa de internet, nume de utilizator) si la ce site, eventual cantitatea datelor trimise de colo colo. In cazul emailurilor de la cine s-a trimis si cui s-a trimis. Cei cun conturi de email de-a moaca pe la gmail sau yahoo, au oricum alt regim de care trebuie sa fie constienti cand accepta aceste conturi gratuite. Oricum statul roman inca nu are cum sa forteze yahoo sau gmail sa faca nimic , nici in bine si nici in rau, privind secretul emailului. Intrun viitor oarecare se poate intampla, dupa cum s-a intamplat in China, ca emailul sa fie predat en gros si en detail unor „organe” de stat. Sau poate nu, depinde de multe chestii si, oricum, nu e obiectul legii.
    3) Pretentia unora ca internetul trebuie sa asigure anonimitatea totala este absurda si n-are nici o legatura cu realitatea Si aceasta pretentie este cu atat mai rusionoasa cand vine din partea unora care pretind ca militeaza pentru valorile crestine si ortodoxe pe deasupra.
    4) Datele care fac obiectul legii se stocau si pana acum, dar fiecare furnizor facea ce facea dupa cum considera de cuviinta. Datele erau chiar cu mult mai susceptibile – in absenta reglementarii lor juridice – sa ajunga pe mana politiei sau a procuraturii, ceea ce n-a fost, neaparat, un lucru rau. Legea imbunateste regimul juridic al acestor date din punct de vedere al dreptului la intimitate. Cei care s-au trezit sa protesteze acuma, ar fi trebuit s potesteze inca de acum nspe ani, de cand romtelecomul a introdus centrale digitale (care logheza tot) si de cand au aparut furnizori de internet. In schimb ei au fost fericiti, pentru ca habar n-aveau ca erau logati si cand a venit legea, s-au trezit si mnealor, le-a picat in sfarsit fisa. Asa ca au reactionat : sa vorbeasca si nea Ion, ca si el e om.

Acum , sa justific de ce nu putem avea pretentia unei anonimitati totale. Pentru ca altfel internetul devine paradisul infractorilor. Chiar si cu astfel de legi existente, internetul faciliteaza crime infioratoare intre care pedofilia, traficul sexual, si altele. Daca un pedofil foloseste emailuri, chaturi, situri web cu scopul de a atrage victime, atunci politia si procuratura trebuie sa aiba mijloace sa afle cine a fost acel cineva.

Internetul nu e o chestie care se intampla de la sine, dincolo de aspectele tehnice este si o forma de contract social, toti cei care participa, si in primul rand companiile furnizoare de servicii car au responsabilitatea infrastructurii se bazeaza ca participantii in acest „joc” de dimensiuni nemaintalnite pana acum respecta anumite reguli , sau in fine cel putin ca majoritatea respecta majoritatea regulilor, si exceptiile putine cate sunt, care se intampla fie in mod voit, fie din cauza unor defectiuni tehnice, nu au o pondere care sa afecteze stabilitatea sistemului in ansamblu. Daca internetul ar fi o anarhie in care fiecare (inclusiv fiecare tara patricipanta) ar face ce vrea muschii lui, atunci, pur si simplu nu am mai avea internet. Par egzamplu, daca Statele Unite ar vedea ca Romania a introdus legislatie asa cum vor unii, care ar face din internetul romanesc un paradis al infractionalitatii, atunci ar putea, prin lege. sa oblige companiile de internet din state sa nu mai ruteze nimic catre Romania.

Ca sa promovam ca toata lumea e complet anonima pe internet, indiferent ce face, si indiferent ce crime se comit cu mijlocirea tehnologiilor de internet, ar insemna sa le oferim un paradis infractorilor si sa spunem politiei, lasa-ti-o balta ca intimitatea cum vrea muschiu meu si angoasele mele despre teoria conspiratiei sunt cu muuuul mai importante decat protejarea unor victime inocente.

Ca sa promovezi chestia asta ca parte a unei agende „crestin-ortodoxe” e o iresponsabilitate care nu stiu daca e scuzabila pe motive de ignoranta. Ignoranta scuza doar pana la un anumit punct. Ma rog, cei ce se complac in aceasta atitudine au sa se priveasca la oglinda si sa mearga la spovedanie daca e cazul, nu e treaba mea decat sa-i trag olecutica de maneca.

Poate s-or trezi din betie.

Update Descoper din intamplare blogul domnului Varujan Pambuccian, unul din cei care s-au ocupat de lege in parlament. Asa cum am afirmat mai sus, legea imbunatateste protectia datelor cu pricina, ele fiind pana acum retinute cel putin 5 ani de zile, datorita codului Fiscal. Legea ar crea o obligatie si o raspundere de a le sterge in cadrul unui proces verificabil. Din pacate a fost momentan stopata de vociferarile unor grupuri ignorante si de rea credinta.


Trist: opt ierahi canta in struna anti-biometristilor in dulcea limba de lemn

Februarie 20, 2009

Inca un pas sa se faca biserica ortodoxa de ras. Dupa ce parintele Iustin Parvu a plecat urechea la zovnurile unor aghiotanti binevoitori, si dupa ce s-a facut multa zarva si galagie, mitropolitul Bartolomeu, impreuna cu episcopii din preajma, face o miscare strategica in dulcea limba de lemn.

Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale si teologice fată de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar.

Asa numitele medii monahale si teologice, or fi ele indrepatatite – ceea ce nu inseamna neaparat ca spunem ca u dreptate, n-asa ? la o adica putem sa o intoarcem ca au fost indreptatiti sa ridice semne de intrebare dar detalille le mai analizam si nuantam, mai vedem si unde bate vantul cu prea fericitul la sinodul mare.

Cea mai mare greseala din text e ca tarasenia e numit „sistem de supraveghere biometrica”. Desi scrisoarea este adresata unui autoritati a statului roman, problema se pune pe principiul „spune-mi de ce vrei sa fii criminal”. Chestia cu supravegherea tine atat de teoria conspiratiei cat si de mania persecutiei.

Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.

Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o. Statul politienesc al franc-masonilor din Uniunea Europeana o sa ne supravegheze cu cipul din pasaport sa vada daca nu cumva, ne intoarcem in cosciug. Asa ca mai citim din expozeul inaltilor ierahi.

Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, cârd comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit.

Vorba unui anti-biometrist, pe youtube sunt sute de video-uri dedicate acestei probleme a implantarii cipului RFID.. Daca e pe youtube, maine poimaine o sa fie abordata problema la Diaconescu, sigur este adevarat. Ce-o sa se faca Elodia cand ii implanteaza cipul biometric ? Si vorba unui parinte profesor doctor, daca oricine poate sa citeasca cipul biometric, asta poate fi folosit sa ghideze racheta anti-persoana cu algoritmi de recunoastere a fetei. Mama lor de masoni si sionisti europeeni !

Ce urmeaza mai departe e de-a dreptul halucinatie colectiva.

Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.

Ce fel de logica are textul asta ? O fi vreun microfon ascuns in cip, sa asculte la spovedanie si sa te dea in gat organelor de stat ? Cum adica „biometria” „o legifereaza”. Faptul este de gen neutru, un fapt doua fapte. Pe care chestie de gen feminin o legifereaza, biometria ? Si de cand biometria legifereaza ? Plus ca ultima fraza dulce lipsa de un „ci” strategic „omul e tratat nu ca …. ” , si cititorul e lasat sa ghiceasca „ci ca ….” pentru ca sinodul Crisanei, Clujului si restului eparhiilor din nord vest a decis sa ne lase cu un mister in plus.

În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale

Eu daca as fi Traian Basescu as face tot ce imi sta in putinta, spre a-i asigura cetateanului român (et tourmentat tout y compris), dreptul la libertate si viata particulara, dar numai in consens cu principiile convietuirii sociale.

Ca unde nu e consens, unde nu e printipuri, carevasazica ca nu le are …

(more…)