Capitalismul a murit, traiasca capitalismul

Se cuvine sa precizez de la bun inceput: cacofonia in titlu a fost cu intentie. Daca ne-ar fi fost contemporan, Toparceanu ar fi scris

Misu Kapitalul vrea sa divorteze,

Lung prilej de vorbe si de ipoteze

Toata vorbaria despre dezastrul pietei libere, despre lacomia si goana dupa profit care ameninta sa distruga civilizatia sunt o gramada de prostii, debitate fie de oameni care le place sa se auda dandu-si cu parerea.

Ce s-a intamplat ?

Americanii s-au intins mai mult decat le e plapuma (mult mai mult), si au baut pe veresie. S-or facut crita. Acu’ a venit nota de plata. Problema e ca americanii n-au stat singuri la tejghea, langa ei s-or adunat o gramada de binevoitori care i-au incurajat de pe margine, si acum au intrat si bagatorii de seama la apa, fiindca la un moment dat i-au strigat carciumarului „Mai da-i nene o cinzeaca, ca daca n-are dansu bani platim noi.”

Un cantec de golani de pe vremuri suna cam in genul asta ‘de s-ar semana si … / cum se seamana cartofii / ai vedea pe aratura / numai capete de … ‘ . Americanii au semanat deserturile uitate de Dumnezeu prin California, Arizona, Nevada si alte zone pitoresti cu niscai capete despre care se face vorbire in cantecel . Da  n-au fost orice fel de capete, ci capete boieresti,  cu 4-5 dormitoare decomandate, 3-400 metri patati, numai buni sa-l relaxeze pe Ionica Instalatorul – pre numele lui de american Joe The Plumber, despre care ne vorbesc cand cu patos cand cu duiosie catindatii la fotoliul de presedinte domnul Obama si domnul McCain.

Desi Ionica n-a avut niciodata bani sa se relaxeze intr-un conac boieresc in mijlocul desertului. Saracu, n-ar avea bani nici macar sa plateasca factura la energie in conditiile in care numai mentinerea unui aer respirabil cand afara sunt 45 de grade Celsius l-ar costa sute de dolari pe luna.  N-are a face, bani au avut japonezii, chinezii, sauditii, kuweitienii si alte natiuni conlocuitoare ale satului global, care tocmai incepusera si ei sa se miste.  Natiunile astea conlocuitoarea n-au investit direct in conacele lui Joe the Plumber, ci au investit prin intermediul unor banci mai maricele care si-au luat comisioane frumoase in schimbul unor obligatii colaterale. Niste baieti destepti,   si in cazul asta sintagma trebuie luata ad-litteram – vorbim de phd in matematica – au avut grija ca contractele astea de intermediere, asigurare si garantare a invesitiilor in saracia lui Ionica, sa ia forma unor formule matematice foarte complicate in care mii de ionici au fost creditati de alte mii de seici, cu garantii colaterale, si alte smecherii din partea a altor sute de banci.

Desigur, ca oricat de destepti ar fi fost baietii veseli cu PhD in matematica, si oricat de complicat ar fi fost sistemul de distriburire al creditelor, asigurarilor si garantiilor, o analiza sumara ar fi  bagat de seama ca se poate aplica un principiu vechi si bine cunoscut inginerilor de sisteme informatice : Garbage In, Garbage Out. Orice program, orice sistem are pe de o parte niste intrari pe care le ia si le prelucreaza, combina, invarteste ameteste si pe cealalta parte are iesiri.  Cand ne uitam sa descifram invarteala dinlauntru (care in cazul pietelor financiare cu adevarat se poate chema invarteala) riscam sa ametim si sa nu vedem padurea de copaci.

Iar principiu zice ca oricat ar fi masina de complcata, inginerita si desteapta ,daca ii sunt servite gunoaie menajere la intrare, biata masina n-o sa scoata prajitura la iesire, o sa scoata tot un fel de gunoi.

Ce s-a intamplat in economia mondiala a fost un caz clasic de alocare proasta a resurselor. In esenta lui nu a fost foarte diferit de ce s-a intamplat la Caritas.

Inseamna asta ca a murit capitalismul ? Ba deloc. Capitalismul duduie. Si in USA si in Romania, ca si aiurea.  Dow jones a luat o tranta fireasca ajungand in scurt timp de la peste 13000 de punct la 9000 ( a coborat chiar si in jur de 8000). Astia de prin America luam o binemeritata pauza, si urmeaza strangem din buci foarte serios vreo doi, trei, patru, cinci ani. In mod normal am ajuns la celebru bottom si mai departe de atat nu putem cadea.

De ce nu putem cadea mai departe ? Din simplu motiv ca actiunile unor companii ca Intel, Microsoft, Pfizer, si alte nume de marca ale economiei americane au ajuns atat de ieftine incat daca investesti in stocul acestor companii esti probabilistic mai in siguranta decat daca iti pui banii in banca, iar dividendele primite sunt cu mult mai mari decat depozitele bancare. Asta inseamna ca exceptand niste circumstante cu totul si cu totul improbabile, in care toata civilizatia s-ar prabusi la podea cu totul si am avea probleme cu mult mai serioase, banii investiti in firmele stindard ale economiei americane nu mai au cum sa fie o investitie proasta (spre deosebire de acum 1-2 ani in care era aproape clar ca orice ban investit pe termen mediu si lung urma sa fie in pierdere). Judecand sistemul in mod global, fara sa ne pese de toate detaliile dinlauntrul cutiei negre, vom observa ca tot asa cum „castigul” investitorului nu avea cum sa fie divortat de valoarea creata (care a fost aproximativ o valoare sau foarte mica, sau chiar negativa), tot asa, cand vorbim de reasezarea lucrurilor, pierderile pietelor financiare nu vor putea fi mai mari decat pierderile reale. Bun, s-au tocat bani, s-au consumat resurse de-amboulea si am semanat conace boieresti in desert. Dar toata distractia asta n-a costat nici pe departe mii de trilioane de dolari cum au evaluat unii alarmisti. Desi pierderea reala e greu de cuantificat exact, ea poate fi cuantificata ca ordin de marime. Dincolo de aceasta limita, oricine (banca, investitor, guvern) saraceste mai mult, nu va fi decat din cauza ca alt baiat desteopt s-a imbogatit pe spinarea lor. Asta e si motivul ca dupa ce s-a busit de cateva ori spre 8000 de puncte, Dow Jones-ul indicele cel mai reprezentativ al economiei Americane s-a intors spre 9000.

Alt comentariu, baietii veseli de pe malul Dambovitei (de-alde Iliescu, Nastase si compania vesela – sxpre surprinderea mea, chiar si reputatul analist economic Ilie Serbanescu in revista 22) si-au dat cu parerea ca Adam Smith, parintele teoriei pietei a gresit, „laissez faire” economy e condamnata si justetea interventiei statului in economia reala este demonstrata. Bineinteles, astea sunt o gramada de prostii, care pleaca de la neintelegerea fundamentala atat a teoriilor economice cat si a fenomenelor din economia reala. In definitiv, nu e neaparat vina lor, se afla intr-o companie buna, cu messr Sarkozy si altii care pozeaza in salvatorii civilizatiei „as we know it”, spre folosul imaginii publice a propriei persoane si spre imbogatirea prietenilor.

Piata „libera”  (nici o piata nu e perfect libera in nici o realitate economica, din moment ce sunt legile statului care limiteaza libertatea de decizie a agentilor), e cunoscut, inca de pe vremea lui Adam Smith, ca poate avea si esecuri. Un esec al pietii inseamna in mod foarte concret ca societatea risipeste resursele pe lucruri de care societatea nu are nevoie. Si asta e prost. Dar, parafrazand o vorba a lui Churchill putem spune ca

piata libera e cel mai prost mecanism de alocare a resurselor, cu exceptia tuturor celorlalte variante cunoscute noua.

Par egzamplu, diverse guverne s-au simiti datoare sa intervina. Asta nu inseamna ca au facut un lucru bun, cel mai probabil miile de miliarde pe care guvernul USA si cele din UE le injecteaza „in economie”, stati linistit miliardele astea n-o se vor materializa in productia de chibrituri, caiete de dictando, calculatoare sau alte lucruri utile, sunt o risipa. Evident risipa asta va fi mai mica decat risipa initala, dar totusi. Chestia buna este ca risipa asta creaza o iluzie ca lucrurile se vor rezolva si vor merge bine pentru ca guvernele nu le vor lasa sa se duca la vale. De fapt lucrurile astea s-ar fi rezolvat si fara ca guvernele sa mai imbogateasca o gramada de baieti destepti care ne-au adus in situatia asta in primul rand. In schimb, daca nu s-ar fi intervenit, iluzia ca lucrurile se vor fi dus de-a dura la vale pentru ca guvernele nu fac nimic ar fi fost mult mai periculoasa.

Din pacate traim intr-o epoca in care iluziile de masa au un rol primordial in mecanismele sociale, economice si politice. Este un fel de paradox nu foarte diferit de dilema prizonierului. Daca ambii prizonieri traiesc cu iluzia ca celalalt nu poate trada totul se termina bine, daca ambii prizonieri traiesc cu iluzia ca celalalt e foarte probabil sa tradeze,  e de rau. La fel si in economia mondial, suntem cu totii „prizonieri” si trebuie sa ajungem, fiecare in parte, la o decizie profitabila atat individual cat si colectiv. Cum majoritatea decidentilor vor lua aceste decizii sub influenta uneia sau alteia dintre iluziile care se formeaza la nivel social, rezulta ca o gramada de chestii importante in economie devin dependente de lucruri imponderabile precum psihologia maselor.

O asemenea situatie prezinta un oarecare inconfort psihologic omului modern (si post modern asijderea) care la randul lui a fost hranit de iluzia culturala nascuta din negurile iluminismului care ne poveste ca ne putem lua in maini soarta si putem s-o inginerim pre dansa dupa pofta inimii. Evident orice om viseaza sa aiba un control pe cat e de putinta sporit asupra soartei sale. Societatea in care ne-am trezit ca traim la inceput de veac 21 este, vorba anglo saxonului, anything but. Iti ofera de toate: si televizor color, si internet, si telefon mobil si masina la scara, dar un control cum ti-ai dori, „sa iti iei soarta in maini” – „sa fii stapanul propriei soarte”, asta iti ofera din parti.

Asta e, alta mai buna nu avem, deocamdata.  Iar pentru cei care ne luam credinta in serios, noi stim ca ideea asta cu controlul e o smecherie fara nici o valoare.

2 Răspunsuri to “Capitalismul a murit, traiasca capitalismul”

  1. un cititor Says:

    Adica, dupa cum scrii in final, criza vine tot de la Domnul?🙂

  2. costin Says:

    Posibil da nu pot sa bag mana-n foc. Mai degraba de acolo vine impacarea cu soarta, cand vine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: