La capitolul cultura

Ii povesteam cuiva ca eu sunt profund recunoscator scolii din Romania fiindca la mate, si , in general la capitolele stiintifice am primit o educatie beton, mai ales daca stau sa o compar cu ce manele primeste fii-meu cadou de la statul California, a patra sau a cincea economie de pe tot globul, nevertheless.

Si zicand eu ca la capitolul mate am primit o educatie beton , chiar in momentul acela de mare inspiratie, mintea mea de versificator amator a fost lovita de rima, imanenta precum destinul mioritic:


La capitolul cultura
Am primit exact o mura

Nu ma intrebati de ce mura si nu altceva, versifcatorul n-a gasit alta rima. Ni s-o strepezit dintii nu alta de murele ce le-am primit cadou de la onor ministerul educatiei nationale.

Sa fac o paranteza de rigoare. Eu unul, am avut mare noroc de la proful meu de limba si literatura romana din liceu (nu spun cine, e persoana importanta si a avansat la universitate, asa ca tac), ca parca ii citeam eu in dosul vocii ca se sforta sa scoata o chestie interesanta din pelteaua cu care ne potcovise programa scolara, poate ma insel. In orice caz, am reusit sa ma strecor prin literatura de liceu aruncand pe ici pe colo petarde de genul „mie ‘Enigma Otiliei’ nu are a-mi spune avsolut nimic, deci pentru mine romanul e nul”, sub privirile impaciuitor condescendente ale profesorului.

Poate as mai fi vrut sa pritocesc subiectul asta, da’ nu m-am mai putut abtine cand mi-or cazut ochii, in prima pagina a unui ziar, pe ditamai duda , mare , acra si urmuziana ca un comentariu literar Subiecte XXX la olimpiada de romana :

La subiectul al doilea, care ar fi urmat să le testeze creativitatea, li s-a cerut să prezinte continuarea unui basm în care să fie şi ei prezenţi: „A fost odată ca niciodată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi. Şi, voind să aibă copii, au făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta”.

E de ras cu hohote daca n-ar fi de plans asijderea.

Sigur ca toti vrem ca România să fie bine şi tot românul să prospere. Isi dau unii cu parerea sa facem autostrazi, sa recuperam barcutele lui Base, sa depunem o jerba de flori la mormanul de fiare vechi pe care l-a prapadit Petrica, alea pe care le-or luat imperialistii pe un pret de nimici si le-or dat la topitoriile din China, in loc sa le topim noi in altarele siderurgiei din aproprierea Sarmisegetuzei. Sa-i numaram ouale lu Nastase, eterna tanara speranta a eternului si fascinant PeSeDeu, doar doar ne descoperim o putere avicola de nivel mondial, 95% mondial si 5% peste nivelul mondial. Sa punem , sa facem, si sa dregem. Action, moncher. Si da-i si lupta, si da-i si lupta.

Dar de fapt, n-o sa se dreaga nimic in tara asta, fiindca n-am suferit atata de minerii tovarasului Ilici, cat am suferit de cea mai mare epidemie care a macinat si inca macina tara romaneasca: incultura.

Iete ce concluzie cazuta cu harzobul din albastrul de Voronet, isi dete inginerul pe blog, vor zice binevoitorii. Asa ca o sa revin in episoadele ulterioare celui de fata, acum am aruncat doar o soparla. Ca pe mine nu ma citeste nime, si alte disclaimuri convenabile.

Post scriptum

Pentru ca mi-am dat seama ca cititorii, dragii de ei, o sa se blocheze la aspectul strict tehnic al continutului ideatic din pasajul de mai sus, trebuie facuta o precizare. Nu atat continutul socheaza cat forma. In definitiv, asta trebuie sa-i invete profesorii de romana pe elevii lor in primul si-n primul rand: sa-si stapaneasca limba materna. Sa se exprime frumos, chiar elegant daca se poate, coerent, fara platitudini, defecte de gramatica si altele.

Ori, chiar daca dam la o parte continutul, hai sa ne gandim dragilor ca imparatii vroiau sa faca gem de prune, asa era pohta ce-au pohtit-o. Asadar, dand la o parte aspectele amuzante, hai sa vedem cum stam la capitolul exprimarea unei idei (in limbaj literar, nevertheless):

Şi, voind să aibă gem de prune, au făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta.

Ei, ce parere aveti ,dragii mei, de o exprimare asa de eleganta, ca pentru olimpiada de limba romana ?

3 Răspunsuri to “La capitolul cultura”

  1. optzecea Says:

    si ghici de unde e inceputul de basm, tocmai l-am recitit azi🙂

    „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” ;))

  2. ccozianu Says:

    Omul cat traieste invata ! Multzam ca mi-ai mai redus din ignoranta.

    Deci Ispirescu e cel care a comis-o cu exprimarea savanta. De ce n-o fi putut sa spuna ca „a fost odata un imparata si o imparateasa care nu puteau avea copii” ?

    Vrand eu sa aflu ce invata juniorii despre Ispiresu uite peste ce perle am mai dat;

    „Basmul este incarcat de semnificatii, implicand elemente din filozofia folclorica romaneasca; conceptia despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si limitele fericirii.”

    ” Dorinta, imposibil de implinit intr-o lume obisnuita, se transforma intr-o cautare a unui ideal superior, a nemuririi.”

    „Semnele de punctuatie au valori expresive superioare.’

  3. alma Says:

    ce tare faza cu semnele de punctuatie! cata valoare expresiva pierde o poezea postmoderna, care nu foloseste asemenea semne!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: