Ca trecuse un amic roman pe la un pahar de vin, am zis sa-l tentez, si cu el am vazut doua filme. Concluzia lui : “mi-am luat portia de filme romanesti pentru urmatorii 8 ani “

Dupa ce a plecat el, ca se faqcuse tarziu, am mai omorat doua ore vizionand si a trei portie, si macar asta din urma s-a dovedit a fi de doamne ajuta.

Nu-i vorba ca Hollywoodul produce filme mai proaste, in mod curent. Chiar ultima productie hollywoodiana care am avut onoarea sa o vizionez, Irona Lady (Doamna de Fier), despre Margaret Thatcher intrecuse orice asteptare despre cat de prost se poate face un film.

Dar hai sa ma intorc la cele 3.

“Politist adjectiv”

Un film despre locul in care nu s-a intamplat nimic, problematizeaza o chestie relativ banala (chestia cu marijuana), cu trimitere la chestiuni mai general umane, inclusiv o faza “antologica” cu dictionarul — singura scena de film. Un scurt metraz de 15 minute devine un lung metraj de 1 ora jum’, nu se stie cum si de ce. Actorii sunt buni, dar au fost chemati sa stea degeaba.

Bine macar ca au luat o mentiune la Cannes.

A urmat “Daca vreau sa fluier, fluier”.

Mult mai bun decat primul. Actorii au fost buni, Subiectul bun. Mult prea lung. Regizorilor romani le place sa adasteze cu camera de filmat prin butoiul cu metafore, fara sa spuna nimic.

Si la sfarsit , in sfarsit un film demn de numele de film: “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”.

In sfarsit arta povestirii cu camera de filmat. Caractere bine dezvoltate, actori care cunosc arta si regizor care-i pune in valoare. Calitatea imaginii si a sunetului exceptionale. Pacat totusi de atata risipa de talent pentru ca istoria nu spune mare lucru.

Filmul povesteste frumos, dar nu prea are ce povesti. Destine banale, ca atatea alte milioane de destine. Dar caracterele sunt simpatice si se fac placute asa ca se termina cu un wamr fuzzy feeling: te bucuri pentru dansele.

Cam atata

In echipa la mine am avea nevoie de inca unul sau doi oameni cu cunostinte solide de algoritmi/teoria grafurilor.

Azi ii trimit unui coleg roman un email cu subiectul de mai sus, si el mi-a raspuns ca in echipa lui treaba e si mai dura (el lucreaza la sistemul de operare) :

I’ll take anything I can find that can explain to me how buffered/vs unbuffered I/O affects CPU usage, or explain how a filesystem journal works, etc. No algorithms – just somebody that knows the basics of OS operation…

Si centrul de dezvoltare din Iasi e in extindere: saptamana asta Romanii din Seattle am fost contactati ca inca o echipa vrea sa se extinda la Iasi.

Am dat de numele ei dintr-o pura intamplare.

Avusesem un interviu telefonic cu un inginer de test. Aproape din greseala i-am dat o problema mai grea decat am banuit initial. Celor care nu sunt specializati in test le dau problema directa care e destul de simpla, dar astuia mi-a venit pe chelie sa-i dau “reciproca” – sa genereze date de test aleatoare. Dupa ce omul a muncit 2 zile la dansa mi-a trimi o bolmojeala. Intre timp, verificand ca nu e chiar asa usor de generat datele aleatoare am zis sa-mi fac pentitenta studiind o problema mai generala.

In felul asta am dat de numele matematicienii romane, disparuta prematur dintre noi, recunoscuta cu rezultate si demonstratii elegante pe problema respectiva.: http://en.wikipedia.org/wiki/Noncrossing_partition

Rodica Simion, unul din miile si zecile de mii de romani talentati care au ales sa-si urmeze o vocatie pe aiurea.

Si in loc de cuvinte cateva linkuri la troparul invierii:

–

–

O mare parte din industria producatoare (de la ice la ibrice, computere si toate cele ) continua sa migreze spre tari mai calde , in special China. Si nu prea se mai intoarce. Oamenii de rand au un pic de ciuda pe chestia asta. Intelectualitatea mai subtire, si in special aia mai la dreapta a trait o vreme cu iluzia, nici macar bazata pe o matematica imaginara, ca la Chinezi se duce toata “munca de jos”, in timp cee societatea americana ramane cu know-how-ul, ingineria, industria de inalta precizie, cu multa valoare adaugata samd. Una, ca nu prea s-a intamplat in practica, a plecat si marea precizie pe acelasi traseu pe care plecasera si sosetele, chilotii, tricourile si adidasii. A doua, ca si ingineria pleaca din Statele Unite.  In compania mea sunt o tona de locuri disponibile pentru ingineri competenti software si nu avem cu cine sa le umplem. O echipa ramasa in trei chinezi s-au mutat in China, alta echipa s-a mutat in Irlanda. Companii ca Microsoft, Google, Intel samd, angajeaza in fiecare an mult mai rapid in centre de dezvoltare in China. Amazon are un centru de dezvoltare, poate modest ca numar, dar superb ca  realizari si excelenta tehnica la Iasi. Ca evidenta anecdotica pot sa spun ca universitatile americane imi trimit si mie la interviuri  mult mai multe rebuturi educationale cu diploma decat succese.

Acestea fiind date, vine socul.

O doamna cetatean american, de etnie chineza, Amy Chua, publica in avanpremiera in Wall Street Journal, un extras dintr-o carte in care face praf cultura poporului american intrunul din capitolele absolut esentiale: cum sa iti cresti copii.

Articolul original aici, cu titlul De ce mamele chineze sunt superioare ?

Doamna cetatean american, de etnie chineza, e profesor titular la Yale, si are doua fiice exceptionale ca realizari. Sora ei este exceptionala. SAMD.

Argumentul e simplu: parintii chinezi (si in special mamele, ca ele sunt pe felie la captiolul asta in familia chineza) isi educa copii in mod traditional. Copii sunt invatati sa isi respecte parintii si sa ii asculte fara cracnire. In afara asta conceptul de “stima de sine” (self esteeem) este inexistent ( an exceptionally bad idea that could only have originated in California, ar spune unul din parintii informaticii, Edsger W Dijkstra ).

Daca copilul vine acasa cu (A-) un “wasp” (anglo-american de etnie – viespe in traducere literala) ar fi foarte fericit. O mama intr-o familie chineza si-ar intreba copilul “ce s-a intamplat”. Daca copilul ar veni cu nota B (un eveniment de neconceput in familia chineza) s-ar lasa cu strigaturi, in timp ce americanul ar fi multumit.

Ori, articolul si cartea ce o sa urmeze, a ajuns instantaneu sa-i roada la ficatei. Au urmat editoriale in toate ziarele mari . Unul din “marii” comentatori TV – Bill O’Reilly a facut un show cu spume la gura, in care a calificat modul chinez, si pe Amy Chua in particular drept “child abuse” – abuz impotriva minorilor. Bill O’Reilly fiind conservator (de dreapta), numarul unu in audienta — daca e sa-i dai crezare, in schimb dupa opinia proprie si personala o nulitate intelectuala absoluta, politruc ideologizant si manipulator de emotii ieftine cu pretentii de discurs intelectual. Dar aici s-a intalnit cu comentatorii de stanga.

O lista de cateva raspunsuri mai interesante:

1. Slate
2. NY Times
3. The New Yorker
4. Newsweek
5. Huffington Post, un raspuns comic si unul care spune ca discursul lui Obama “Starea Natiunii” e bantuit de Amy Chua

Si cate si mai cate, legaturile de mai sus sunt numai puncte de plecare, in profunzime vuieste media de subiectul asta.

Pe mine ma distreaza, caci mai toate raspunsurile nu reusesc sa se detaseze, nici macar la nivel formal de reactia “strugurii sunt acri”.

Si in plus nota A- corespunde notei 9. Pentru care mama imi cerea explicatii. B ar fi 8 care nu s-a intamplat , dara daca s-ar fi fost intamplat ar fi fost o mare rusine, la care nici nu vreau sa imi imaginez cum ar fi reactionat buna mea mama, Dumnezeu s-o odihneasca.

Ca doar tot e ajunul craciunului si sa arate domniile lor ce buni sunt cu strainii, ca frate, frate dar branza … nu se imparte si cu tiganii din Romania si Bulgaria. nu, doamne fereste si apara si pazeste. In fond clasa birocratica care (cacofonie intentionata) tocmai s-a impotrivit recunoasterii oficiale a crednitei crestine ca element primordial in cultura si civilizatia europeana, n-or sa se faca acuma de ras urmand poruncile din Leviticus.

Dupa cum spun bizonii americani care se lauda ca citesc Biblia, “this land is my land” (acest  pamant este pamantul meu ). Dupa cum zice si vorba proasta din Romani (noi suntem aici pe veci stapani ).  Buna gluma. Ca daca stii sa citesti la buchea cartii, pamantul e al Domnului. Si in vechiul testament, de cate ori Israel uita de amanuntul asta esential, de atatea ori se milostiveste Dumnezeu sa ii trimita in exil, ca sa le aduca aminte.

In fond, tot din spatiul Schengen, si anume din Spania, am auzit cea mai furmoasa rostire in anul acesta. Un calugar romano catolic  (imi scapa numele) luase asupra lui sa administreze o casa in care isi gaseau adapost toate mamele cu copii venite ilegal din Africa. Si cum a marturisit calugarul, in fata camerelor de luat vederi, in timp ce se plangea cat de greu e sa alerge sa faca rost de mancare si medicamente, sa le reprezinte pe cele adapostite in fata autoritatilor:

Craciun e in fiecare zi in care poti ajuta pe cineva.

Sunt bucuros sa inchei un an in care, din mila Celui de Sus,  am avut bucuria craciunului de cateva ori. Nici pe de parte ca fratele catolic care are parte de 365 de craciunuri pe an.

In transcrierea lui Johann Sebastian Bach si interpretarea corului de copii Thomanerchor din Leipzig (din bsierica Sf. Thomas in care a trait si a slujit marele compozitor), bucuria craciunului. Veniti si va bucurati si pretuiti aceasta zi:

In definitiv Europa nu e o bucata de pamant pe care o pazesc birocratii de la Bruxelles si de aiurea, Europa e spiritul unei culturi care nu piere cata vreme nu o lasam noi sa piara.

Porunca dumnezeiasca, insotita de o explicatie, se aplica nu numai evreilor.

Adevarul ca e foarte greu sa fii buni cu strainii cand ti-e teama ca va trebui sa imparti o bucata de paine cu dansii.

Romanii n-au fost buni cu evreii, ba chiar o parte serioasa a boborului au facut spume la gura. Pedeapsa a venit inca de pe lumea asta. Bine, ca unii romanasi nationalisti inca se mai screm sa justifice sau sa recupereze ereziile legionare si de alte esente tari, nationaliste.

Americanii, au crezut ca l-au luat pe Dumnezeu de-un picior, ca nu mai puteau de atata bunastare. Iar astazi Doamne feri sa fii cumva vreun imigrant ilegal pe plairuile americane.

Dreapta politica americana, care se revendica drept “crestina” in felul ei, face spume la gura ca va trebui sa imparta dumicatul de paine cu mexicanii care au sarit gardul. Vezi draga Doamne, ilegalii le consuma din “serviciile sociale”, si atunci guvernul american trebuie sa le ia mai taxe mai multe si ei n-o sa mai aiba bani destui sa-i cheltuie la mall.

Altfel , pe crestinii astia ii trateaza medici pakistanezi, chinezi, indieni si de alte natii, ca copchii lor sunt prea puturosi ca sa invete carte, iar dansii sunt prea incantati sa le cultive spiritul de self esteem.

Dar nu-i nica, altfel au mega biserici unde pastori imberbi ii delecteaza cu sportul lor favorit: teologia de trei parale, sau cum sa despici firul in patru pe principiul sola scriptura.

Cam asta e in esenta a ce se intampla in singura tara avansata in care crestinismul mai figureaza inca in sondaje drept optiunea favorita.

Pe 24 august 410, Roma a cazut, pentru prima data, prada “barbarilor”. Au mai urmat si alte dati si civilizatia apuseana a intrat intr-o perioada de profunda somnolenta.

De fapt evenimentul in sine are doar valoare simbolica. Inainte sa caza pe mana vizigotilor, Roma cazuse in sinea ei interna. Cam cum se intampla cu America zilelor noastre.

Sigur, sunt exceptii de la regula. Si gratie “mediatizarii” exagerate, ba, am putea spune, chiar desantate, exceptiile pot deveni mult mai vizibile decat regula.

Dincolo de perceptii, exista totusi mijloace obiective de studiu si analiza a realitatii. Si cand realitatea e perceputa prin prisma statisticilor si a matematicii. O astfel de cercetare a fost realizata de un chinez, comparand atitudinile culturale intre americanii de bastina (sau ma rog, coborati din barca acu doua sau mai multe generatii), chinezo-americanii – adica cei cu nascuti in America dar de etnie chinezi de felul lor, si de cultura asijderea, si chinezii “autentici”. http://findarticles.com/p/articles/mi_m2248/is_142_36/ai_79251800/

Evident chinezii au rezultate cu mult mai bune la scoala decat ceea ce ei denumesc aici “albi, non-hispanici”. Ceea ce e interesant e ca chinezii americani au rezultate mai slabe decat chinezii din China. Explicatia cercetatorului este foarte semnificativa :

China este o civilizatie straveche, si de peste 2000 de ani atitudinea fata de educatie a fost puternic influentata de filosofia confucianista. Aceasta aseaza  “invatatul”  [inteleptul, profesorul] intr-o pozitie proeminenta si de prestigiu. Conform unui vechi proverb: “Invatatii sunt respectati mai presus de toti”.  In consecinta educatia este considerata ca o importanta cale spre succes. In acest mediu cultural, intelectualii erau foarte respectati. Aceasta traditie de a exalta realizarile academice s-a pastra pana in ziua de azi.

]]> http://uninginer.wordpress.com/2010/06/16/si-totusi-ai-carte-ai-parte/feed/ 3 costin