Patapievici: cel mai dezonorant nume din tabara lui Basescu

Asta o spun eu care l-am votat si simpatizat pe Basescu dintotdeauna. Mi-e mult mai rusine de Horia Patapievici decat de Elena Udrea, despre care nu stiu decat ca nu mi-e foarte simpatica, dar nici alte certitudini nu am, ba la o adica i-as putea gasi Elenei si niscaiva merite. Si n-am pus niciodata botul la argumentele ca Patapievici a comis crima de lezmajestate la adresa onor poporului roman, cand si-a exprimat contondenta opinie (altfel argumentata din parti) ca noi romanii avem o inima ca un cur, sau ceva de genu … Nu din cauza asta am certitudinea ca domnul Patapievici e un impostor cu mot.

Daca mai era nevoie de inca o dovada, de data asta domnul Patapievici chiar a comis-o. Daca are cat de cat un simt al onoarei, si-ar da demisia imediat de la asa zisul “Institut Cultural Roman”.

Patapievici imi displace de multa vreme. Poate ca mi-a placut o singura data, cand a fost sireacul victima lui Iliescu si a primit vizita SRI-ului.

Ca “reprezentant de seama” al elitei culturale dambovitene (provincia nu cred ca si l-a revendicat vreodata), domnul Patapievici e un impostor desavarsit. N-are nici un fel de studii care sa-l fi recomandat pentru “misia” de filosof si eseist, dimpotriva daca ar fi fost un om cu adevarat de valoare ar fi persistat in meseria pentru care s-a pregatit: cea de fizician. E drept ca in fizica e mult mai greu si cere munca multa. Sa molfai niste cuvinte si sa te pretinzi filosof este incomparabil mai usor. Prietenii domnului Patapievici stiu de ce,

Problema e ca nici a insira cuvinte goale ce din coada au sa sune nu-i este lui prea usor. Cine vrea sa se distreze poate sa ia un articol precum acesta si sa numere cate greseli de limba si cate exprimari poticnite sau impleticite gaseste in el. Vorbim aici despre una din revistele de “prima mana” ale culturiii romane, articol de prima pagina, directorul insititutului care chipurile se ocupa de promovarea culturii (si in diaspora si pe “pietele culturale” din afara ).

Despre ridicolul faptului ca un domn care nici macar nu-si stapaneste propria limba, sa il manance grija despre madam cultura occidentala (care, raportez de la fata locului, e bine merci si ii pleznesc obrajii de sanatate), nu e cazul sa ma exprim. Cineva daca nu-i fudul, nu-i cineva destul.

Altfel, domnul Patapievici mai scrie editoriale saptamanale in Evenimentul Zilei. Toate sunt scrise in aceeasi limba de lemn, fara nici un har intr-ale scrisului si fara nici un talent in a-si expune argumentele, cu multa pedanterie,cu multa repetitie si cu multa gratuita condescendenta catre cititor. Astfel de productii editorialistice in occident n-ar avea loc nici macar la o gazeta studenteasca.

In schimb, in calitate de manager cultural, directorul Patapievici il surclaseaza de departe la categoria contra-performante pe filosoful/eseistul/editorialistul Patapievici. Si n-am a reprosa aici,cum au facut altii, ca a trimis ponei roz la New York. Poneii roz chiar erau simpatici,. Problema e ca ‘mnealui se lauda ca a “organizat evenimente”, ca suntem prezenti pe “pietele culturale”. Evenimentele domnului Patapievici si prezenta ICR pe pietele culturale, nu le-a masurat niciodata pe criterii obiective, dar sa va spun eu, sunt o o picatura intrun ocean, si servesc imaginii Romaniei in lume, exact ca o frectie la un picior de lemn. Numai intrun oras de provincie ca Seattle, sunt, intrun an, mii de “evenimente culturale” de toate culorile, mai multe decta o organizat ICR-ul pe intreg mapamondul. Efectul ICR-ului in perceptia consumatorului de cultura occidental tinde asimptotic spre zero. Un zero absolut, ca sa preiau un termen din domeniul domnului Patapievici. Stilul asta de a promova cultura era valabil in secolul trecut .

Si acum ca ne-am lamurit ce efect are ICR-ul pe “pietele cuturale” pe care dumnealor ies la taraba, hai sa vedem cum sta cultura promovata de institutia asta pe cea mai importanta piata culturala a momentului: internetul. Pe itnernet cultura romana umbla cu capul spart.

Operele clasice ale culturii romane nu sunt online, unde ar trebui sa aiba un cadru de prezentare adecvat, intrun sit ingrijit si functional. Nuuu, asa ceva era prea simplu si prea de domeniul bunului simt ca sa fi intrat in preocuparile sofisticate ale directorului ICR. Ba, dimpotriva daca e sa ne uitam pe situri ca cele ale ICR sau ale muzeului literaturii, ne apuca groaza. Imi pare rau pentru confratii mei ingineri care or fi lucrat la ele (probabil ca ei au executat ce a dorit clientul sa afiseze in materie de prost gust), dar asta e realitatea. In schimb s-au cheltuit, in toti anii astia de cand s-a inventat internetul, milioane de dolari pe “evenimente” si “proiecte” de care a auzit doar ICR-ul. E inadmisibil sa pretinzi ca promovezi cultura romana in lume, ca te preocupa contactele culturale cu diaspora si sa nu fi realizat nici macar un sit internet decent.

Buuuuun, chiar si asa, un incompetent ajuns la varf, nu e cazul sa facem mare tam tam in Romania. Asta e mai degraba o regula decat o exceptie. Acum incompetentul se dovedeste si fara caracter, si, imi pare rau, prostia nu e o scuza in cazul de fata . Imi pare rau, dar in calitate de director al ICR si pretins intelectual sa pretinzi ca stii “pe surse” ca lui Basescu i s-a oferit o caseta cu Geoana facand un anume lucru (nota bene, domnul director putea doar sa spuna ca Basescu nici macar n-a luat in consideratie “o caseta compromitatoare”,sau ceva de genu, care ramanea in domeniul bunului simt), asta denota ori prostie crasa – ca nu si-a dat seama de consecintele gestului sau, ori o marsavie care tine de domeniul lui Vadim Tudor. Si nu, explicatia penibila, care domnul Patapievici a pus-o pe “piata culturala”, nu face decat sa-l compromita si mai tare.

Si cu asta domnul Patapievici a pus bomboana pe coliva.

Post Scriptum: Ca sa fie consecvent eroare, domnul Patapievici a pus “biroul de presa al ICR”, adicatelea pe cineva platit din bani publici, sa se ocupe de prostiile pe care el le-a comis in calitate de persoana privata. Din greseala in greseala, spre victoria finala.

Catalin Tolontan, un ziarist de exceptie, poate singurul

A trecut o saptamana de la interviul care i-a pricinuit domnului Geoana sa isi etaleze cu adevarat valoarea de politician si sa piarda in turul doi.

Catalin Tolontan, nici macar nu e in domeniul lui cand scrie despre politica. Si totusi, interviurile realizate de el, ata cu Mircea Geoana, cat si cu Traian Basescu au fost exceptionale. Cu o clasa peste ce a realizat restul presei (Evenimentul Zilei, RL, alte ziare si televiziuni au mai mimat arta interviului cu cei trei candidati).

Mi-au adus aminte de un mare ziarist de telviziune american pe care am avut prilejul sa-l urmaresc pe aici: Tim Russert. Arta unui adevarat jurnalist consta in a conduce interviurile intr-o atomosfera relaxata, politicoasa, dar ferma. Si de a-l face pe intervievat sa raspunda unor intrebari esentiale, chiar si fara voia lui. De cele mai multe ori, politicienii dau raspunsuri care nu spun nimic “begs the question”. Un ziarist adevarat nu lasa astfel de raspunsuri sa treaca. La fel cum un ziarist profesionist nu-si lasa intervievatul sa bata campii.

Si pune intrebarile cele mai incomode in modul cel mai prietenos cu putinta. Cum facea Russert, aproape ca se scuza ca trebuie sa puna o anumita intrebare, dar dadea de inteles ca, asta e, e de datoria lui de jurnalist sa acopere subiectele, argumentele si contra-argumentele esentiale. Si atunci intervievatului ii era imposibil sa nu raspunda.

Am vazut asta in modul in care Catalin Tolontan a condus ambele interviuri. Imi pare omul care intr-adevar se dedica profesiei si vocatiei de jurnalist. N-am mai vazut asta nicaieri in presa romaneasca, cel putin nu de multa vreme.

Dar bineinteles, in noianul de comentarii, analize si datul cu parerea de dupa, marea realizare profesionala a lui Catalin Tolontan (un simplu interviu pentru o gazeta de sport sa rastoarne soarta alegerilor) nu e mentionata nicaieri in scrierile confratilor. Ca deh, asa e la romani, meritele si valoarea sunt unanim recunoscute si apreciate.

Din prostanacia PSD-ului

Baietii veseli de la PSD s-au ofticat repede si degraba ca diaspora tot nu-i inghite. Asa ca ne contesta votul din toate directiile. Cea mai distractiva imbecilitate au produs-o prin pana unui anume domn Cristea, care in loc sa mai sutdieze nitelus despre limba romana si modul ei de intrebuintare, se trezeste facand exercitii epistolare publice, la adresa ministrului de externe .

Bineinteles ca asta se intampla retroactiv: cat au fost pe cai mari si se vedeau cu alegerile in buzunar, si-au permis sa fie “generosi” cu diaspora.

Sa ne intelegem foarte bine: nu diaspora a furat PSD-ul ci PSD-ul a furat diaspora.

In diaspora sunt binisor peste un milion de romani emigrati dupa revolutie. Marea majoritate sunt privati de dreptul de a vota in alegerile din tara prin faptul ca sunt situati la mari distante de putinele sectii de votare, aflandu-se deci, in imposibilitatea practica de a-si exercita un drept constitutional. Situatia asta incalca o prevedere expresa a consitutiei, precum si bunul simt: Toti cetatenii sunt egali in fata legii. Ei bine, nu sutem la fel de egali cu cetatenii pesedeului.

In lumea civilizata, s-a introdus de multisor votul prin corespondenta. Te inregistrezi offline, primesti un buletin de vot prin corespondenta, il pui la posta si gata votul. E dreptul tau sa poti vota fara sa stai la coada la sectie. Cu nu mai putin de o luna, alegerile locale in Seattle s-au desfasurat exclusiv prin corespondenta. Acest tip de vot are multe avantaje: este mai eficient si poate fi mult mai usor de verificat imptorvia tentativelor de frauda.

Daca romanilor din diasproa li s-ar fi permis sa voteze prin corespondenta, cum ar fi absolut normal intr-o tara care se vrea democratica, pesedeul pierdea lejer cu vreo zece procente.

Dar in loc sa faca pliscul mic, domnii de la pesede s-au trezit ciripind.

Si eu m-am trezit tavalindu-ma pe jos de ras, lecturand scrisoarea lor “deschisa”. Uite nene ce scrie distinsul Andi Cristea (sublinierile imi apartin):

Ce fel de alegeri corecte si transparente sunt acelea organizate in sectii de vot in afara misiunilor diplomatice – in holul hotelurilor, sali de cinematograf, sali de sport, sau direct la domiciliul activistilor PD-L, in absenta oricarei prezente a fortelor de ordine?

In absenta oricarei prezente a logicii in curtea pesedista, imi permit sa comentez ca in lumea civilizata nu e cazul sa plantam prezenta fortelor de ordine in sectia de votare. In lumea civilizata, se poarta prezumtia de onestitate, si prezumtia bunului simt. Ca tot vroia distinsul dumneavoastra aliat sa ne revolutioneze la bun simt. Poate il chemati sa inceapa prin ograda pesedeului. Pe la Vanghelie, Mazare, Ciutacu, si alti exponenti de vaza.

Numai in tarile care nu s-au vindecat de tot de naravurile sovietice cetatenii trebuie sa demonstreze dinainte ca nu sunt pusi pe fraude. De exemplu, eu pot sa ma duc sa votez la americani desi nu am dreptul (nu sunt cetatean) pentru ca nu ma verifica nimeni, nu-mi cere dovada cetateniei ca sa ma inscriu pe liste, ma crede pe cuvant. Evident ca n-o fac. Daca as face-o as fi pasibil de pedeapsa cu inchisoarea (plus expulzare, samd). Dar in schimb oficialitatile lor nu se apuca sa ia la puricat milioane de alegatori americani, doar ca sa previna unu la mie sau mai putin eventuali indivizi pusi pe frauda.

Eu, unul, am votat intr-o sala improvizata, la subsolul bisericii penticostale. Comitetul de organizare, la prima vedere, adica dupa vorba, dupa port erau pocaiti: frumos imbracati, eleganti, extrem de politicosi. Am pus stampila pe Basescu si am depus-o in urna.
Acuma imi tine PeSeDe-ul cu teorii de domeniul absurdului: ca fratii mei pocaiti (eu sunt ortodox) isi risca ei obrazul subtire ca sa-i dea cateva sute de voturi (daca vor fi fost cateva sute) lui Basescu.

Imi pare rau pentru sistemul de fraudare a domnului Ponta, care se pare ca n-a functionat asa de bine. Totusi, spre deosebire de plaiurile mioritice, prin America si pe aiurea, lumea tine la obraz, nu e ca la Mazare si ca la Vanghelie. Nu-si risca nimeni obrazul pentru Basescu, si chiar de-or fi unii mai cazuti in cap care sa vrut si sa fi putut sa faca asa ceva (le-ar fi trebuit niscai complici sa puna de-o comisie), eu unul nu cred ca a existat asa ceva, povara demonstratiei le revine prostanacilor care vor sa arunce cu piatra.

Mai spicuim:

De ce sectiile de vot din strainatate, care au statut de sectii speciale, nu au fost monitorizate video precum sectiile speciale din Romania?

Pentru ca ar fi ridicol. Daca matale monitorizezi video toate sectiile de votare, o sa monitorizam si noi pe acilea. Uite aduc eu 4 webcamuri, promit, de fapt dragii mei de frati pocaiti sunt foarte bine dotati la tehnica video, si ar putea face si transmisie live. Dar uite de-aia nu se face, ca sa moara pesedeul de ciuda.

Si dupa ce mai aiureaza pe tot felul de chichite tehnice, neaducand absolut nici o dovada ca ar fi existat fraude, domnul de la pesede incheie apoteotic:

PS. Aveti cunostinta de faptul ca senatorul PD-L Viorel Badea a impartit portocale in sectia de vot din Marcellina? Este o informatie exotica, e de inteles daca ca nu sunteti la curent.

Ei na. Daca se organiza la biserica la mine, zau asa, eu le-as fi dat si o cafeluta, nu numai o portocala. Pe bune, adica noi amarastenii astia ne vindem voturile pe cate o portocala. De aia le-a dat portocale, ca s-au deranjat oamenii sa vina la vot, ceea ce pentru multi in diaspora nu e chiar usor.

Sa faci gat ca s-au imparti portocale, scuze domnu, da numai suntem pe vremea lui Ceasca. Sunt portocale pe toate drumurile la vreo 90 de centi kilogramul. O portocala nu valoreaza nici macar cat un bacsis la cafeneaua din colt.

Singura intrebare care ramane dupa lectura unui astfel de document, este daca domnii pesedei o fac din ipocrizie (din interes) sau nu cumva ii paste o prostanacie sincera. Chiar si daca ar face-o din ipocrizie, macar sa isi exprime ipocrizia intrun mod mai profesionist !

Et in sectia de votare ego

Era sa stau acasa ca un prost. Pentru ca stiam ca votarea in afara tarii se organizeaza la sectiile consulare, si in Seattle nu e asa ceva. Am aflat aproape in ultimul minut, am votat cu o ora si jumate inainte de inchiderea urnelor.

Din fericire, First Romanian Penticostal Church a organizat o sectie de votare. Apropos, au o biserica,o splendoare arhitectonica. In afara de asta, e o biserica plina. Am aflat la ora 7 seara, si m-am dus sa votez, sa moara Hrebenciuc de oftica, fiindca la ora la care am votat pesedeii se si vedeau invingatori ( e adevarat ca si pedeleii asijderea).

Acu’ sa vedem care n-are cuvant. AHrebenciuc zice ca l=au numarat, in numaratoarea lor pe Geoana la 50.x %, dar in acelasi timp spune ca au fost fraude mari si a dat dispozitie in teritoriu ca oamenii lor sa nu semneze procese verbale. Si atunci stau si ma intreb o fi numarat cu tot cu sectiile la care ‘mnealor nu dau cu subsemnatu’ ?

6 Decembrie 2009, inainte de exit polluri

Una la mana ca, asa cum am mai scris, as vrea sa castige Basescu.

Pe de alta parte daca americanii l-au rabdat de doua ori pe George Bush junior, un monument de prostie si incultura, nu vad de ce romanii nu l-ar alege pe Geoana, in ciuda faptului ca aceasta si-a dat, in al doispelea ceas, masura “personalitatii” sale.

Ca sa ma explic pe scurt, eu stiu ca in Romania obiceiul de a promova nulitati e adanc inradacinat in varii domenii ale vietii sociale,culturale, politice. Totusi, Geoana avea datele cuiva care ar avea o aoresicare prestanta profesionala, data de cariera sa in ministerul de externe.

Pentru mine un diplomat care se poticneste la capitolul limba romana este o rusine. Un diplomat care nu e in stare sa sesizeze ce efecte are sa-l vizitezi pe Vantu la doispe noaptea, este de-a dreptul incompetent. Si orice om politic care se preteaza sa fie chemat la doispe noaptea de orisicine nu are coloana vertebrala.

Parerea mea e ca Geoana a fost un impostor inca din momentul cand cineva, nu se mai stie cine, l-a trimis sa fie ambasador la Washington.

Dar,oricum, Geoana se poate alege, ca si Agamita Dandanache, care si mnealui avea spatele tare.

Pe de alta parte.

Poltica a devenit un acar Paun de dimensiuni nationale. Este pretextul cel mai convenabil gasit de noi romanii ca sa ne justificam incompetenta, lenea si toate celelalte virtuti care ne tin pe loc, atat individual cat si colectiv.

Se pare ca dupa vreun secol si jumatate de indoctrinare nationala sub privegherea diverselor elite la moda, romanilor li s-a inculcat foarte adanc ideea stupida ca totul incepe din sfera politica.

Politica a facut revolutia de la pasopt, politica a facut unirea, razboiul de independenta, aventura “glorioasa” din primul razboi mondial, unirea din 1918, glorioasa “democratie” interbelica samd, samd. Tot politica ne-a facut sa cadem sub comunism, si bineinteles dupa ce ne-am scuturat sau ne-am facut a scutura si de dansul, in lovilutia din decembre, tot politca a fost pe primul plan.

internetul romanesc: numai cu Firefox si NOSCRIPT

Mai rau decat sfera politica, sfera internautica a Romaniei e la furat.

Siturile frecventate de romani sunt, in general facute in dispretul utilizatorului de internet.

Singura solutie tehnica pentru cei care mai vor sa citeasca in Romaneste este, la ora actuala, in prgaul celui de-al doilea deceniu din mileniul trei, sa foloseasca doua tehnologii impreuna:

* browserul firefox
* pluginul NOSCRIPT

De ce spun asta ? Majoritatea siturilor traiesc din reclama.

Cel mai flagrant exemplu este Romania Libera, un ziar, altfel foarte decent. In RL publica doi dintre putinii oameni care mai sunt in stare sa exprime idei, coerent, argumentat, informat; i-am numit aici pe Alina Mungiu si Tom Gallagher.

In schimb, ca sa-l citesti pe internet, dragutii mei de confrati, inforaticienii de la romanialibera.ro, iti trimit, odata cu textul care te intereseaza toate gunoaiele posibile sub forma de briz-brizuri publicitare.

Sa ne intelegem bine: ca www.romanialibera.ro sa existe, trebuie sa isi asigure venituri din publicitate, nici prin cap nu-mi trece sa neg asta. Dar asta nu inseamna ca publicitatea care vine pe calculatorul meu trebuie sa-mi faca viata insuportabila, prin faptul ca imi consuma toate resursele (de memorie si de putere de procesare) ale calculatorului meu propriu si personal, facandu-l aproape inutilizabil, sau oricum ne-utilizabil la standarde decente.

Si www.romanialibera.ro nu e un exemplu singular. Cvasi-totalitatea siturilor de media (ziare, televiziuni, “new media”) sunt in aceeasi mizerabila conditie.

Pana cand domniile lor nu invata sa construiasca un sit internet intrun mod responsabil, solutia este analogul vechiului dicton: noi ne facem ca muncesc, ei se fac ca ne platesc.

Tehnic putem vizita un sit internet fara sa primim publicitatea asta denaturata: instalam browserul Firefox de la www.mozilla.com/firefox

si imediat ce am instalat ultima versiune de Firefox, instalam adaosul NOSCRIPT: https://addons.mozilla.org/en-US/firefox/addon/722

Voila: dintr-o data internetul romanesc devine respirabil.

PS: Se intampla ca asta sa fie si singura solutie la momentul actual ca sa folosim internetul intr-o relativa siguranta.

L-as vota pe Basescu

Daca as fi in tara. Absolut si fara nici o discutie.

Da, e plin de bube, din topor si asa mai departe.

Totusi e o clasa peste imbecilitatea clasei politice.
In frunte cu vesnicul (pana una, alta, inca avem rabdare ) Ion Iliescu, care iar ne tine lectii despre “lovilutie” si “procesul” Ceausestilor. Sa fie clar, n-a fost proces, au fost executati la comanda. C-o fi bine rau, ca i-a impuscat, ma rog, alta socoteala, da nu m-as mira sa fie careva care da in judecata statul roman la Strassbourg si ii reabiliteaza post-mortem, exact pe motivul ca n-au avut parte de proces.

Inchei paranteza, dar totusi la subiect. Cu foarte putine exceptii, toata clasa politica este croita exact pe calapodul domnului Iliescu. Asa ca …

Dar in timp ce in orasul in care lucrez alegerile locale s-au facut exclusiv prin corespondenta, Romania care chipurile e asa preocupata de romanii din “diaspora”, ioc. Las ca e un loc bun de mancat o paine pe la diverse departamente din externe, insitute culturrale, ambasade si consulate … Ramane cum am stabilit.

Se spune ca cei care l-ar vota din nou pe Basescu nu vor pace sociala.

Exact asa.

Mexicul a avut o pace sociala intre coruptii la varf vreme de aproape un secol. De aia le plangi de mila mexicanilor de rand. Nu si mexicanilor smecheri, care traiesc in puf.

Da, si in loc de parlament de doua camere as vrea Romania sa aiba o singura camera cu exact 101 de deputati. Si aia e o cifra prea mare pentru saracia clasei politice, da zic si eu, sa fie cifra rotunda.

Ca la 101 de dalmatieni.

Iar “Casa Poporului”, imbecilitatea monstruoasa cu care Nastase a decis sa sfideze toti necajitii din Romania, e buna de scos la licitatie pentru materiale de cosntructii, ca de inchiriat pentru activitati comerciale, oricum nu cred ca renteaza.

Valorile Americii

Dialog cu fii-meu.

- Ce-ai mai invatat azi la scoala. Ceva istorie ati mai studiat ?

- Am invatat despre “valorile americane” (American values).

- Ei nu zau. Si ce-ati invatat despre ele ? Care sunt valorile astea ?

- Diverse populatii si grupuri etnice din America au diverse valori.

- Si care-s valorile alea ?

- Pai difera pentru fiecare etnie.

- Bun si tu ce etnie ai ? Care sunt valorile tale ?

- ???

….

Evanghelia dupa Matei, in sfarsit in limba romana contemporana

Acum mai bine de o luna, fara prea multe surle si trambite Cristian Badilita a publicat traducerea Evangheliei dupa Matei.

Dupa parerea mea umila, este cel mai important eveniment care s-a intamplat in ortodoxia romaneasca in ultimii 20 de ani. Desi la distanta, abia astept sa intru in posesia volumului. Daca as fi fost in Romania m-as fi repezit imediat sa cumpar cartea.

Performanta lui Cristian Badilita este absolut incredibila. Eu stiu ca ortodocsii din America se chinuie de multa vreme, intrun colectiv de specialisti sa realizeze o traducere engleza a noului testament, inlaturand problemele din traducerile traditionale ale limbii engleze (care cu toate problemele ei, nici nu se compara cu problemele imense ce le aveau traducerile vechi romanesti). Americanii inca n-au produs nici un volum, au scos o “corectura” a textului King James cu note de subsol, in spirit ortodox spun ei. Iata-l pe Cristian Badilita, lucrand de unul singur, reuseste sa publice primul volum. Performanta Nadiei in sport este o nimica toata fata de performanta a filologului si crestinului Cristian Badilita.

Bineinteles, blogaraia ortodoxa s-a ocupat de combaterea codurilor de bare, si, mai nou, a homosexualilor. Spor la scandaluri, dragii mei frati ortodocsi. 

Doamne ajuta.

crestinism, intrebari fara raspuns

De cele mai multe ori cetitorii prostioarelor mele aterizeaza pe blogul asta direct de pe google. In care caz, eu vad ce au cautat dansii si, de cele mai multe ori nu gasesc leac.

Ieri cineva a aterizat cautand dupa fraza din titlu. Nu stiu cine a fost, da’ stiu ca a cautat bine sa afle raspunsurile la alea fara de raspuns, pentru ca blogul meu e cam la coada rezultatelor pe care le da google, si cu toate astea, a primit si dansul o vizita. Pesemne primele 4 pagini de linkuri n-au oferit suficiente raspunsuri.

Hai sa incerc totusi sa raspund. La ce sa raspund nici n-am cum sa aflu, ca logurile n-o sa-mi dezvaluie la ce anume intrebari se gandea vizitatorul. In orice caz la niscai intrebari fara raspuns despre crestinism.

Ca sa incep cu inceputul, “crestinism” este un termen impropriu, in limbajul unui crestin, este o eticheta impusa din afara. Cand zici crestinism, zici religie. Ori religia numita crestinism este o notiune goala, este un non-sens.

Noi, crestinii nu avem o religie, avem o credinta. Cine are nevoie de o religie si vrea sa cocheteze cu crestinismul, e cazul sa nu isi piarda vremea. Diferentele pot pare subtile insa sunt foarte importante. Familia cuvantului religie cuprinde derivate precum “religios”, “religiozitate”, care sugereaza exact ce cred ateii despre religie, un ritual pe care oamenii religiosi il urmeaza ritmic, fara sa cracneasca, “cu religiozitate”. De exemplu dictionarele engleze definesc unul din sensurile cuvantului religios drept “conformitate scrupuloasa”. Ceea ce poate nu e departe de ce se intampla prin multe colturi ale crestinatatii. Pe de alta parte, din familia latina a cuvantului credinta, avem in romaneste fidelitate. De la religiozitate la fidelitate e o diferenta ca de la cer la pamant. Despre asta, am mai vorbit eu pe blog.

Bun, si daca trecem de bariera psihologica a “religiei numita crestinism”, carevasazica aia care nu se exista, ramane urmatoarea bariera ca ce ne facem cu intrebarile fara raspuns ?
Cu intrebarile fara raspuns, am facea foarte bine sa le lasam in pace. Credinta crestina nu ofera raspunsuri la intrebari. Asta asa in general, si in special nu ofera raspunsuri la alea fara raspuns. De fapt miezul invataturii Evangheliei e ca sa nu pui intrebari ci sa asculti. Crestinul care pricepe buchea evangheliei, intelege ca nu are, in viata asta, raspuns nici macar la intrebarea daca va fi sau nu “salvat”, daca va avea viata vesnica.Singurul raspuns, oferit de credinta crestina e ca sa tragem nadejde, ca la judecata de apoi s-a indura cel de sus de pacatele noastre, dar de judecata nu scapam pana la unul.

Chestia asta mi-a adus aminte de un interviu foarte interesant pe care ateul sef al zilelor noastre, un filosof, altfel foarte ascutit la minte, pre numele lui Richard Dawkins, il ia unui om de stiinta, pre numele lui George Coynes. George Coynes, care e preot catolic, in primul rand, in al doilea rand astronom si astrofizicist.

Si il tot intreaba ateul pe catolic, “Da cum iti explici asta si ailalta ?”. La care singurul raspuns pe care il repeta cu incapatanare preotul, este “Dumnezeul meu nu este un dumnezeu al explicatiilor.“, si ii mai spune mai incolo, l-am micsora pe Dumnezeu in maretia lui daca l-am reduce la a da explicatii (la intrebari ca de ce Big Bang,de ce viata pe pamant, de ce tsunami, si multe altele din ciclul intrebari fara raspuns.

Interviul, poate fi vizionat aici.