L-as vota pe Basescu

Daca as fi in tara. Absolut si fara nici o discutie.

Da, e plin de bube, din topor si asa mai departe.

Totusi e o clasa peste imbecilitatea clasei politice.
In frunte cu vesnicul (pana una, alta, inca avem rabdare ) Ion Iliescu, care iar ne tine lectii despre “lovilutie” si “procesul” Ceausestilor. Sa fie clar, n-a fost proces, au fost executati la comanda. C-o fi bine rau, ca i-a impuscat, ma rog, alta socoteala, da nu m-as mira sa fie careva care da in judecata statul roman la Strassbourg si ii reabiliteaza post-mortem, exact pe motivul ca n-au avut parte de proces.

Inchei paranteza, dar totusi la subiect. Cu foarte putine exceptii, toata clasa politica este croita exact pe calapodul domnului Iliescu. Asa ca …

Dar in timp ce in orasul in care lucrez alegerile locale s-au facut exclusiv prin corespondenta, Romania care chipurile e asa preocupata de romanii din “diaspora”, ioc. Las ca e un loc bun de mancat o paine pe la diverse departamente din externe, insitute culturrale, ambasade si consulate … Ramane cum am stabilit.

Se spune ca cei care l-ar vota din nou pe Basescu nu vor pace sociala.

Exact asa.

Mexicul a avut o pace sociala intre coruptii la varf vreme de aproape un secol. De aia le plangi de mila mexicanilor de rand. Nu si mexicanilor smecheri, care traiesc in puf.

Da, si in loc de parlament de doua camere as vrea Romania sa aiba o singura camera cu exact 101 de deputati. Si aia e o cifra prea mare pentru saracia clasei politice, da zic si eu, sa fie cifra rotunda.

Ca la 101 de dalmatieni.

Iar “Casa Poporului”, imbecilitatea monstruoasa cu care Nastase a decis sa sfideze toti necajitii din Romania, e buna de scos la licitatie pentru materiale de cosntructii, ca de inchiriat pentru activitati comerciale, oricum nu cred ca renteaza.

Valorile Americii

Dialog cu fii-meu.

- Ce-ai mai invatat azi la scoala. Ceva istorie ati mai studiat ?

- Am invatat despre “valorile americane” (American values).

- Ei nu zau. Si ce-ati invatat despre ele ? Care sunt valorile astea ?

- Diverse populatii si grupuri etnice din America au diverse valori.

- Si care-s valorile alea ?

- Pai difera pentru fiecare etnie.

- Bun si tu ce etnie ai ? Care sunt valorile tale ?

- ???

….

Evanghelia dupa Matei, in sfarsit in limba romana contemporana

Acum mai bine de o luna, fara prea multe surle si trambite Cristian Badilita a publicat traducerea Evangheliei dupa Matei.

Dupa parerea mea umila, este cel mai important eveniment care s-a intamplat in ortodoxia romaneasca in ultimii 20 de ani. Desi la distanta, abia astept sa intru in posesia volumului. Daca as fi fost in Romania m-as fi repezit imediat sa cumpar cartea.

Performanta lui Cristian Badilita este absolut incredibila. Eu stiu ca ortodocsii din America se chinuie de multa vreme, intrun colectiv de specialisti sa realizeze o traducere engleza a noului testament, inlaturand problemele din traducerile traditionale ale limbii engleze (care cu toate problemele ei, nici nu se compara cu problemele imense ce le aveau traducerile vechi romanesti). Americanii inca n-au produs nici un volum, au scos o “corectura” a textului King James cu note de subsol, in spirit ortodox spun ei. Iata-l pe Cristian Badilita, lucrand de unul singur, reuseste sa publice primul volum. Performanta Nadiei in sport este o nimica toata fata de performanta a filologului si crestinului Cristian Badilita.

Bineinteles, blogaraia ortodoxa s-a ocupat de combaterea codurilor de bare, si, mai nou, a homosexualilor. Spor la scandaluri, dragii mei frati ortodocsi. 

Doamne ajuta.

crestinism, intrebari fara raspuns

De cele mai multe ori cetitorii prostioarelor mele aterizeaza pe blogul asta direct de pe google. In care caz, eu vad ce au cautat dansii si, de cele mai multe ori nu gasesc leac.

Ieri cineva a aterizat cautand dupa fraza din titlu. Nu stiu cine a fost, da’ stiu ca a cautat bine sa afle raspunsurile la alea fara de raspuns, pentru ca blogul meu e cam la coada rezultatelor pe care le da google, si cu toate astea, a primit si dansul o vizita. Pesemne primele 4 pagini de linkuri n-au oferit suficiente raspunsuri.

Hai sa incerc totusi sa raspund. La ce sa raspund nici n-am cum sa aflu, ca logurile n-o sa-mi dezvaluie la ce anume intrebari se gandea vizitatorul. In orice caz la niscai intrebari fara raspuns despre crestinism.

Ca sa incep cu inceputul, “crestinism” este un termen impropriu, in limbajul unui crestin, este o eticheta impusa din afara. Cand zici crestinism, zici religie. Ori religia numita crestinism este o notiune goala, este un non-sens.

Noi, crestinii nu avem o religie, avem o credinta. Cine are nevoie de o religie si vrea sa cocheteze cu crestinismul, e cazul sa nu isi piarda vremea. Diferentele pot pare subtile insa sunt foarte importante. Familia cuvantului religie cuprinde derivate precum “religios”, “religiozitate”, care sugereaza exact ce cred ateii despre religie, un ritual pe care oamenii religiosi il urmeaza ritmic, fara sa cracneasca, “cu religiozitate”. De exemplu dictionarele engleze definesc unul din sensurile cuvantului religios drept “conformitate scrupuloasa”. Ceea ce poate nu e departe de ce se intampla prin multe colturi ale crestinatatii. Pe de alta parte, din familia latina a cuvantului credinta, avem in romaneste fidelitate. De la religiozitate la fidelitate e o diferenta ca de la cer la pamant. Despre asta, am mai vorbit eu pe blog.

Bun, si daca trecem de bariera psihologica a “religiei numita crestinism”, carevasazica aia care nu se exista, ramane urmatoarea bariera ca ce ne facem cu intrebarile fara raspuns ?
Cu intrebarile fara raspuns, am facea foarte bine sa le lasam in pace. Credinta crestina nu ofera raspunsuri la intrebari. Asta asa in general, si in special nu ofera raspunsuri la alea fara raspuns. De fapt miezul invataturii Evangheliei e ca sa nu pui intrebari ci sa asculti. Crestinul care pricepe buchea evangheliei, intelege ca nu are, in viata asta, raspuns nici macar la intrebarea daca va fi sau nu “salvat”, daca va avea viata vesnica.Singurul raspuns, oferit de credinta crestina e ca sa tragem nadejde, ca la judecata de apoi s-a indura cel de sus de pacatele noastre, dar de judecata nu scapam pana la unul.

Chestia asta mi-a adus aminte de un interviu foarte interesant pe care ateul sef al zilelor noastre, un filosof, altfel foarte ascutit la minte, pre numele lui Richard Dawkins, il ia unui om de stiinta, pre numele lui George Coynes. George Coynes, care e preot catolic, in primul rand, in al doilea rand astronom si astrofizicist.

Si il tot intreaba ateul pe catolic, “Da cum iti explici asta si ailalta ?”. La care singurul raspuns pe care il repeta cu incapatanare preotul, este “Dumnezeul meu nu este un dumnezeu al explicatiilor.“, si ii mai spune mai incolo, l-am micsora pe Dumnezeu in maretia lui daca l-am reduce la a da explicatii (la intrebari ca de ce Big Bang,de ce viata pe pamant, de ce tsunami, si multe altele din ciclul intrebari fara raspuns.

Interviul, poate fi vizionat aici.

Reforma in educatie

Citesc prin cotidianele din .ro ca reforma in educatie continua. Din greseala in greseala spre victoria finala.

Din ce am auzit pana acum ca se intampla, toate reformele astea mimeaza “sistemul” american.

L-am pus in ghilimele pentru ca nu e nici un sistem in America. Ce este este un dezastru; pe chestia asta trebuie sa ma lupt din greu sa-l scap pe fii-meu de tembelismele pe care le acumuleaza zi de zi la scoala.

Ca sa incep cu inceputul, in America nu-i nici un sistem, pentru ca in mod traditional, puterea de decizie intr-ale educatiei a revenit, si revine in continuare alesilor locali. E ca si cum ai avea un minister al educatiei in fiecare localitate.

In decursul istoriei, statele federale au dezvoltat niste mini-ministere la nivel de stat, care insa nu au puterea sa impuna nimic altceva decat standarde. Mai nou si guvernul federal face asta. Standardele astea sunt impuse prin puterea banului, daca targul X din fundul Californiei nu indeplineste standardele (sa zicem ca copchii nu stiu sa citeasca), atunci nu mai primeste bani de cheltuiala nici de la bugetul statului California, nici de la guvernul federal. Oricum standardele astea sunt mai mult de dorul lelii si nimeni nu pare sa le verifice la modul serios.

Ceea ce da in schimb coerenta cea mai mare sistemului, sunt in schimb catedrele de pedagogie, filosofie, sociologie si alte “stiinte lejere” (soft sciences) de pe cuprinsul patriei americanesti. Catedrele respective ii indoctrineaza pe viitorii profesori si invatatori cu ultimele cuceriri ale materialismului stiintific. Da, nu e de saga, in educatia americana domina comunistii (marxistii) declarati. Cum s-au facut dumnealor comunisti e alta poveste, prea lunga ca s-o scriu aici.

De acolo a pornit ideea geniala ca sa eliminam orice idee de competitie intre elevi. Competitia e un rau al capitalismului care este dansul foarte nociv pentru tinerele vlastare, pentru ca le stirbeste “respectul de sine” faimosul self-esteem. Daca nu iei matale 10 si iei doar 8 , dar colegul de banca ia 10, atunci ti se distruge respectul de sine, si pentru glorioasa scoala americaneasca, respectul de sine este scopul final, este sine-qua-non, alfa si omega care eclipseaza orice alte considerente. Inclusiv considerentul ca loazele nu prea stiu sa citeasca si cu atat mai putin sa scrie, si inca si mai putin sa socoteasca.

Dar sunt pilne de self esteem. Daca exista ceva de cre sa fii sigur ca loazele o sa desprinda de pe bancile scolii, aia se cheama self-esteem.

Si asa s-a propagat si in .ro, incetul cu incetul. Au fost eliminate examenele de tot felul, mai nou, notele se vor comunica “la privat”, in buna traditie americana. Ma mir ca inca mai exista olimpiade scolare, cu recunoastere nationala (in america nu se exista).

Cand vezi chestiile astea, chiar ca iti vine sa te sui pe pereti. Cred totusi ca institutii precum liceul meu de bastina o sa reziste indiferent de imbecilitatile impuse de la bucale. Orice directiva vine de la minister, profu meu de mate, tot o sa te buseasca, la figurat, de n-o sa vezi bine, si-o sa-ti faca respectul de sine praf si pulbere.

De Paste in 2009

Sa scrii pe blog “Hristos a inviat” ? “Adevarat a inviat” ?

Blogul e totusi un jurnal. Zicerea “Hristos a Inviat” se foloseste in spatiul real, in fiecare an intre Paste si Cincizecime ( sarbatoare coborarii Sfantului Duh printre apostoli).

Pentru ca un blog este totusi un jurnal, voi spune “Hristos in mijlocul nostru !“.

Un gand bun si de recunostinta pentru PF Patriarh Daniel. Cred ca e printre putinele lucruri bune care imi dau speranta in Romania. Are de infruntat lovituri din toate partile, si tuturora el pare sa le intoarca si celalalt obraz.

In Postul mare a avut de-a face cu distractia anti-cip care a fost de o nerusinare fara de masura. Frati crestini care-si dau drumul la gura fara sa stie despre ce vorbesc, si-au permis sa insinueze sau sa afirme ca ierarhia ar fi vanduta, fie cabalei mondiale, anti-hristului sau franc-masonilor. S-au facut planuri de “retrageri in munti”. Bineinteles ca, fiind vorba de Romanica, astea au fost mai mult asa, ca sa-si faca unii curaj.

Pentru o asemenea purtare, patriarhul ar fi fost justificat sa ia masuri foarte aspre (de la raspopire, scoaterea din calugarie, pana la scoaterea in afara bisericii) ai celora care fac de ras fata bisericii lui Hristos. In schimb, Patriarhia a dat un comunicat extrem de subtil, reafirmand adevarul credintei, si ofensatorilor care-si injurau ierarhii cu spume le gura, intorcandu-le si celalat obraz.

Desigur ca o asemenea subtilitate a fost mult peste puterea de intelegere a unor “frati ortodocsi”.

Acum de pasti, a venit cu o pastoral surprinzatoare. In fond , patriarhul afirma adevarul esential al credintei crestine (si orthodoxa vezi bine). Ce primeste in schimb? Un tip cam saracut cu duhul, care se pretinde credincios, si comentator de vaza la Cotidianul, “Prea Fericitul Daniel a făcut şi el ce-a putut şi ce-a ştiut – un apel străveziu către sponsori.”

Erlkoenig

O poveste din folclorul danez, cica. Vine Goethe o face poezea, cam la nivelul lui Alecsandri. Versurile rimeaza. Olecutica de tensiune dramatica, da nu prea multa. Versurile trebuie sa rimeze si sunt prea scurte ca sa mai dezvolte si olecutica de profunzime .

Versiunea romaneasca ii apartine poetului St. O Iosif. Traducerea are pe alocuri accidente comice, din categoria “n-am gasit alta rima”.

CRAIUL IELELOR

Cin´zboara prin viscol asa de târziu
În noapte ? E tatal cu scumpul lui fiu.
El tine copilul lipit de-al sau piept,
Vegheaza asupra-i cu ochiul destept.

-Copile, tu tremuri; ti-e frica: ce ai?
-Nu vezi, tata draga, pe-al ielelor crai,
Cu lunga lui coada, coroana purtând ?
-Copile, e ceata purtata de vânt.

-O, draga copile, o vin, ca sa-ti fac
La jocuri frumoase, sa-ti fie pe plac.
Flori mândre, pestrite, din plai strânge-vei,
Si maica te-mbraca în aur de vrei !

-Ah, tata, ei, tata, auzi ce mi-a zis,
Ce craiul în umbra soptind mi-a promis ?
-Taci molcom, copile, si fii linistit;
E vântul ce-n vestedul crâng a vuit.

-O, vrei tu, copile cu mine sa vii ?
Surorile mele cu drag te-or pazi.
Din apa ies ele când este senin
Si-n cânturi si-n jocuri te leagana lin !

-Dar, tata, ah, tata, nu vezi la un loc,
Prin negura, ielele prinse în joc ?
-Vad, draga copile, eu vad lamurit
Cum ramii îsi misca un plop gârbovit.

-Frumos esti, copile, si drag tu îmi esti ;
Te smulg cu puterea, desi te feresti !
-Ah, tata, iata-l, ma prinde-acum, vai !
Acum ma striveste al ielelor crai.

Batrânul cu groaza fugaru-nteteste,
Copilul ce geme de sân si-l lipeste.
Abia el ajunge acasa cu chin…
Copilul de spaima-i murise la sân.

O ia Schubert si o transforma intr-o capodopera a romantismului. Melodia a incantat generatii de melomani, e cantata de generatii de artisti de la soprane la tenori, baritoni si basi. E prelucrata intr-o piesa pentru pian solo de Liszt, la fel e aranjata pentru acompaniament de orchestra

Da mai la urma vine postmodernismul si o rezolva:

Statutul intelectual al filosofilor

Unul din pionierii ingineriei de care ma ocup, un anume olandez Edsger Wybe Dijkstra, de altfel un om foarte cultivat a aruncat in treacat o remarca ciudata:

“Asta o pun pe seama unei diferente de cultura. Se pare ca exista societati in care filosofii au un oarecare statut intelectual.”

Cand citesti chestia asta printre notitele despre ingineria calculului , te pufneste rasul, dar sincer sa fiu, cu toata truda depusa pe subiectul asta foarte important, n-am gasit nici un argument sa il contrazic. Filosofii sunt, in fond, niste mici impostori care catsiga un ban frumos vanzand iluzii cu pretentii intelectuale.

Ultima saptamana mi-a adus aminte de remarca lui Dijkstra.

In primul rand a fost articolul lui Andrei Plesu din Dilema despre “sensul vietii” – de altfel o tema predilecta pe care bat campii multi filosofi. Eu ii urez sa il gaseasca desi domnul Plesu, in traditia multi-milenara care incepuse cu Plato si Aristotel (cu rima binecunoscuta) pare sa se delecteze cu filosofarea ca scop in sine.

A fost mai apoi cartea unui profesor de filosofie – altfel printre putinii filosofi carora le-as acorda un credit, dar ce pacat ca omule  chiar filosogf – pre numele lui Roger Scruton, despre istoria filosofiei moderne. Am vrut sa vad ce gandesc filosofii despre chiar deciuplina lor militara – ca stiintifica nu se poate numi – si Scruton are macar meritul ca nu bate campii, are o cultura extrem de solida, si surprinde esentialul. Cartea mi-a reintarit convingerea ca marele figuri ale filosofiei sunt la furat. Printre cele mai clare exemple: Nietzsche, Witgenstein. In fond, intreaga societate umana putea sa traiasca foarte bine dupa invatatura vechiului testament si ar fi fost mai castigata, decat dedulcindu-se cu iluzia ca filosofia poate oferi cunoastere valida.

Si bomboana pe coliva a fost pusa de un ditai “filosoful” de Cambridge care insira niste aberatii aproape imposibil de crezut, Adam Swift – How not to Defend Private Schools argumentand impotriva scolilor private si a dreptului parintilor de a-si trimite odraslele oriunde isi permit sa plateasca. Ca omul are idei absolut imbecile, e dreptul lui. In fond e filosof. Dar calitatea esential a filosofului (sau ma rog asa vine teoria) e sa surprinda contra-argumentele esentiale si sa le dezbata cu maxim de onestitatea si spirit critic.

Crestinismul nu e religie, dar se invata la “ora de religie”

Asta e o vorba de duh a parintelui de luminoasa amintire Alexander Schmemann.

Daca e sa ne luam in serios, crestinismul nu poate fi religie. Religii sunt cele precum budismul, islamismul, hidnuismul, jainismul (ba as adauga si ateismul, asa, ca de la mine) si alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc.

Religia, dupa definita dictionarelor:

Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi
morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în şcoală, având ca scop educarea şi instruirea elevilor în spiritul religiei

Credinta care ne-a lasat-o Hristos, prin chiar felul in care ne-a lasat-o, nu poate fi religie. Cum ar zice Sfantul Aposotol Paul, daca Hristos n-a murit pe cruce, credinta noastra e degeaba. Daca din crestinismul nostru noi intelegem ceea ce defineste dictionarul (si e acceptat de restul societatii) drept religie, intram in contradictie cu invatatura lasata de Hristos si transmisa prin apostoli, evanghelisti si tot restul sfintilor si credinciosilor crestini, pana in zilele noastra.

Pentru ca, invatatura ne porunceste ca crestinismul sa fie pur si simplu modul in care traim viata de zi cu zi. Cum zice apostolul Pavel noi ar trebui sa fim robii lui Hristos. Si cand zice robi, apostolul a spus de fapt sclavi, ca in societatea sclavagista, in care a si trait, in limba greaca, dulos Hristi – sclavi ai lui Hristos. E drept ca metafora socheaza sensibilitatea omului modern, dar asta e adevarul. Daca nu-ti place, n-are rost sa te amagesti cu crestinismul ca religie. La fel de socante sunt poruncile lui Hristos precum: “intoarce si celalalt obraz”, “iubiti-va dusmanii”, “daca cineva te da in judecata sa-ti ia cojocul, da-i si haina de pe tine”.

Din punct de vedere al cunoasterii laice, in special al disciplinelor umaniste, un om care “are o religie”, e ca si cum ar fi un om care are activitatile lui diverse, se scoala de dimineatea, se duce cu masina sau cu metroul la servici, se cearta cu seful, se intoarce acasa, pun-te masa scoal-te masa, mai o conversatie, ah mi-am adus aminte ca am o neliniste metafizica. Hai sa ma gadil la ego cu putina religie. Sau cum spun unii in societatea capitalista multilateral dezavolata “sunt spiritual”, am “nevoile mele spirituale”, trebuie sa ma contemplez cu absolutul. Bun, unii se gadila un pic la ego, contempleaza absolutul, gata sunt multumiti. Altii merg un pic mai departe. Se duc la biserica, fac matanii, se inchina la icoane, altii se duc la sinagoga, la moschee, faci si ei mataniile lor, isi satisfac o parte mai mica sau mai mare a fiintei lor, care are asa numitele nevoi spirituale sau nelinisti metafizice. Cum spunea parintele Paul Tarazi, unii isi inchipuie ca Dumnezeu e o chestie asa cu care ai o relatie personala. E ca unchiul Vasile cu care te tragi de sireturi la un gratar si o berica, si rugaciunea e ca si cum ai in buzunar numarul de mobil al unchiului si il suni sa stai la o palavra si sa-ti dea un sprijin spiritual.

Asta e “religie”. Asa o intelege societatea, asa s-a incetatenit in uzul limbii, asa e practicata de miliarde de oameni de pe planeta.

Dar nu asta e ce ne-a lasat Hristos. Asta nu e crestinism, pentru ca e incompatibil cu invatatura lui Hristos, e inconsistent cu ce scrie la buchea cartilor. Ne putem amagi ca suntem “de religie” crestini, ca copii nostri invata “religia crestin ortodoxa”, dar “religia crestin ortodoxa” dar nu facem decat sa ne furam singuri caciula.

Si totusi, copiii din Romania, studiaza “crestinismul ortodox” la “ora de religie”. Care devine astfel o materie, prea putin diferita de matematica, limba romana, istorie geografie. Si ei invata “religia lor”. Invata tipicurile bisericesti, invata despre icoane, despre tot felul de amanunte “religioase”, care fiecare isi au importanta lor, dar amestecand toate amanuntele astea se intampla ca ei sunt educati sa nu vada padurea din cauza copacilor. Sa nu vada intregul din cauza detaliilor.

Insasi ideea ca la scoala ei studiaza despre “religia” lor crestin ortodoxa este nelalocul ei, oricat de bine intentionata a fost cand s-a introdus ca sa compenseze 50 de ani de indoctrinare ateista fortata. Parerea mea umila e ca “a trai crestineste”, prin forta lucrurilor, nu se poate invata la scoala, ci doar in familie si in biserica.

Am si eu un baiat care, fiind dus la scoala Americana, nu apuca sa studieze “religia”. Slava Domnului. Ca daca nu iese din el un rob al lui Hristos cand ajunge mare, nu am a da vina pe “profesorul de religie” ci va fi vina mea personala.

Ceea ce ma nelinisteste si ma nemultumeste profund este ca, cu toate bugetele bisericilor ortodoxe, cu toata risipa de energie si “carti religioase” pentru copii (ba chiar daca extinzi cautarea si pe la catolici, care au si ei – cu toate neajunsurile lor – preocupari vaste in a crea materiale didactice religioase, ei bine, cu toate astea nu exista ceea ce s-ar putea numi “a body of knowledge”, “un corp al cunoasterii”, in domeniul acesta crucial al trairii crestine. Cum sa transmiti invatatura lui Hristos, in lectii potrivite cu varsta si maturitatea copilului.

Cum sa hranesti mintile lor curioase si avide de cunoastere cu invataturi asezate intr-o forma adecvata. Adecvata in raport cu varsta si maturitatea lor, adecvata in raport cu progresul si avalansa de informatii din celelalte ramuri ale cunoasterii.

Desigur, ca, in mod traditional, nici n-a existat vreodata asa ceva. Pe vremuri, cand societatea era, in bloc, traitoare in crestinism, copiii primeau invatatura prin osmoza. Nu a trebuit nimeni sa-l invete pe sfantul Serafim de Sarov sau pe Johann Sebastian Bach (la care eu personal am mare evlavie) cum sa fie credinciosi. Pentru ca toata societatea in jurul lor era mai mult sau mai putin organizata in jurul trairii crestine. Era de la sine inteles in oraselul in care au copilarit ca lumea mergea duminica la Biserica, era de la sine inteles ca cei bogati si mai putin bogati aveau o datorie sa contribuie la opere de caritate. Daca copiii ramaneau orfani, rudele ii primeau in familiile lor. Societatea de acum un secol si mai bine era monoculturala. Mai mult sau mai putin, toata lumea gandea si vietuia la fel.

Intre timp lucrurile sau schimbat radical, cu o rapiditate uluitoare. Cum s-ar spune, ne-a fugit pamantul de sub picioare si noi nici n-am apucat sa ne trezim de-a binelea. Odata cu avansul tehnologic si social, coeziunea sociala in limitele aceleiasi culturi a disparut cu desavarsire. Dar cumva, noi, credinciosii, inca mai traim “pe stil vechi”. Nici nu e de mirare. Cultura, obiceiurile si automatismele de gandire ale societatii au o inertie mai mare decat ne-ar placea noua sa admitem.

[... continuarea pe alta data ]

Despre legea privind logarea comunicatiilor electronice

Pentru ca mai multi prieteni au fost confuzati si legea respectiva e una din victimele conspirativitei acute despre cipuri, 666 cod de bare, si restul parascoveniilor (franc-masoneria UE si altele de care se sparie blogul sa le pomeneasca) .

Aspectele urmarite de lege sunt cat se poate de normale, si acelasi mecanisme functioneaza in Statele Unite din vremuri imemoriale (relativ la epoca internetului bineinteles). In principiu, niste date foarte generale si care nu incalca cu totul dreptul la intimitate se stocheaza pe o perioada limitata, dupa care sunt sterse. Daca pe perioada limitata pe care sunt stocate, aceste date vor fi descoperite ca au vreo legatura cu o fapta infractionala (de exemplu un pedofil isi atrage victimele printr-un serviciu de chat), atunci politia si procuratura au acces la datele respective, ca sa incerce sa afle cine ce si cum.

Cu toate astea, anumite zone din blogosfera cum ar fi parintele Savatie, din necunostinta, sau domnul Adrian Nastase din interes (ca pe dumnealui nu-l putem banui ca nu stie sau nu se poate informa, sia re tot interesul sa pozeze ca victima a statului politienesc a lui baselu, doar doar uita fraierii de matusa Tamara si alte chestii), si inca multe alte colturi ale blogosferei au exprimat tot felul de teorii isterice despre cum legea asta introduce controlul total asupra convorbirilor, emailurilor, samd.

Cateva chestii elementare:

1) continutul comunicatiilor nu intra sub incidenta legii, nu este supravegheat, si, tehnic, nu poate fi supravegheat ca regula generala. Un furnizor de servicii internet nu poate, tehnic, sa stocheze toata informatia care ii curge prin cabluri.

2) Ce se retine pe un termen limitat, in logurile furnizorului de servicii sunt: cine s-a conectat (adresa de internet, nume de utilizator) si la ce site, eventual cantitatea datelor trimise de colo colo. In cazul emailurilor de la cine s-a trimis si cui s-a trimis. Cei cun conturi de email de-a moaca pe la gmail sau yahoo, au oricum alt regim de care trebuie sa fie constienti cand accepta aceste conturi gratuite. Oricum statul roman inca nu are cum sa forteze yahoo sau gmail sa faca nimic , nici in bine si nici in rau, privind secretul emailului. Intrun viitor oarecare se poate intampla, dupa cum s-a intamplat in China, ca emailul sa fie predat en gros si en detail unor “organe” de stat. Sau poate nu, depinde de multe chestii si, oricum, nu e obiectul legii.

3) Pretentia unora ca internetul trebuie sa asigure anonimitatea totala este absurda si n-are nici o legatura cu realitatea Si aceasta pretentie este cu atat mai rusionoasa cand vine din partea unora care pretind ca militeaza pentru valorile crestine si ortodoxe pe deasupra.

4) Datele care fac obiectul legii se stocau si pana acum, dar fiecare furnizor facea ce facea dupa cum considera de cuviinta. Datele erau chiar cu mult mai susceptibile – in absenta reglementarii lor juridice – sa ajunga pe mana politiei sau a procuraturii, ceea ce n-a fost, neaparat, un lucru rau. Legea imbunateste regimul juridic al acestor date din punct de vedere al dreptului la intimitate. Cei care s-au trezit sa protesteze acuma, ar fi trebuit s potesteze inca de acum nspe ani, de cand romtelecomul a introdus centrale digitale (care logheza tot) si de cand au aparut furnizori de internet. In schimb ei au fost fericiti, pentru ca habar n-aveau ca erau logati si cand a venit legea, s-au trezit si mnealor, le-a picat in sfarsit fisa. Asa ca au reactionat : sa vorbeasca si nea Ion, ca si el e om.

Acum , sa justific de ce nu putem avea pretentia unei anonimitati totale. Pentru ca altfel internetul devine paradisul infractorilor. Chiar si cu astfel de legi existente, internetul faciliteaza crime infioratoare intre care pedofilia, traficul sexual, si altele. Daca un pedofil foloseste emailuri, chaturi, situri web cu scopul de a atrage victime, atunci politia si procuratura trebuie sa aiba mijloace sa afle cine a fost acel cineva.

Internetul nu e o chestie care se intampla de la sine, dincolo de aspectele tehnice este si o forma de contract social, toti cei care participa, si in primul rand companiile furnizoare de servicii car au responsabilitatea infrastructurii se bazeaza ca participantii in acest “joc” de dimensiuni nemaintalnite pana acum respecta anumite reguli , sau in fine cel putin ca majoritatea respecta majoritatea regulilor, si exceptiile putine cate sunt, care se intampla fie in mod voit, fie din cauza unor defectiuni tehnice, nu au o pondere care sa afecteze stabilitatea sistemului in ansamblu. Daca internetul ar fi o anarhie in care fiecare (inclusiv fiecare tara patricipanta) ar face ce vrea muschii lui, atunci, pur si simplu nu am mai avea internet. Par egzamplu, daca Statele Unite ar vedea ca Romania a introdus legislatie asa cum vor unii, care ar face din internetul romanesc un paradis al infractionalitatii, atunci ar putea, prin lege. sa oblige companiile de internet din state sa nu mai ruteze nimic catre Romania.

Ca sa promovam ca toata lumea e complet anonima pe internet, indiferent ce face, si indiferent ce crime se comit cu mijlocirea tehnologiilor de internet, ar insemna sa le oferim un paradis infractorilor si sa spunem politiei, lasa-ti-o balta ca intimitatea cum vrea muschiu meu si angoasele mele despre teoria conspiratiei sunt cu muuuul mai importante decat protejarea unor victime inocente.

Ca sa promovezi chestia asta ca parte a unei agende “crestin-ortodoxe” e o iresponsabilitate care nu stiu daca e scuzabila pe motive de ignoranta. Ignoranta scuza doar pana la un anumit punct. Ma rog, cei ce se complac in aceasta atitudine au sa se priveasca la oglinda si sa mearga la spovedanie daca e cazul, nu e treaba mea decat sa-i trag olecutica de maneca.

Poate s-or trezi din betie.

Update Descoper din intamplare blogul domnului Varujan Pambuccian, unul din cei care s-au ocupat de lege in parlament. Asa cum am afirmat mai sus, legea imbunatateste protectia datelor cu pricina, ele fiind pana acum retinute cel putin 5 ani de zile, datorita codului Fiscal. Legea ar crea o obligatie si o raspundere de a le sterge in cadrul unui proces verificabil. Din pacate a fost momentan stopata de vociferarile unor grupuri ignorante si de rea credinta.